sâmbătă, 26 decembrie 2009

Simplu: Kazahstan

Urmarind fotoreportajele impecabile de pe pagina de internet a The Boston Globe, am dat de unul dureros de real, cumplit: Kazakhstan's radioactive legacy. Cu fiecare fotografie derulata, sentimentul de furie se cuibarea in mine, incercand sa iasa la suprafata. Si cam atat. Ca nu avea ce sa faca.
Suntem saraci, o tara de sarmani, asa e. Niste sarmani care probabil nu s-au gandit de prea multe ori ca exista altii prin alte parti care sufera, nu pentru ca n-ar avea ultimul model de Porsche ori Maybach, ci doar pentru ca unii mari de tot s-au gandit sa se joace un pic de-a chimia, de-a Dumnezeu si altele, nu in laborator, ci pe terenul de joaca. Si ce farmec ar mai avea daca nu ar exista si niste urmari fatale? Niciunul, exact. Consecintele le plamadesc, traiesc, simt prin toti porii cei de acolo. Noi, mai putin, mult mai putin.
Asa ca inainte sa mai umpleti caruturile hipermarketurilor cu tone de mancare si bautura pe care le veti baga in voi fara pic de ratiune, ganditi-va ca nu toate's asa roz precum ar parea. Faceti un efort minim sa gasiti si ceva mai nenorocit decat voi. Pe viata. Pe multe vieti.

Vor mai urma.

Craciun fericit!

marți, 22 decembrie 2009

sâmbătă, 5 decembrie 2009

miercuri, 25 noiembrie 2009

"Who says I can't plan a trip to Japan alone?"

Cine te invata unde e bine si unde e rau? In care directii sa o iei? Sau cum stii ce e bine pentru tine? Ca, intre noi fie vorba, vorba lui Manu, "cu tot spiritul crestinesc, tot tu esti cea mai importanta", nu ai voie sa lasi pe nimeni sa te dezechilibreze. Nici el n-are dreptul sa indrazneasca, dar aici e alta poveste, mai lunga sau mai scurta, dupa caz si preferinte.
Iti mai dai seama uneori ca una-alta mai lipseste. Si te gandesti: ce? Cauti prin oras, prin magazine, cofetarii (am aflat ca exista o vrajitura cu numele meu :) ), la cinema, unde te ia somnul cateodata (pe mine, de exemplu - mai bine adormi la inceput, decat sa pierzi sfarsitul), in fotografie - nuu, nici aici nu mai gasesti ceva, ar mai fi locuri de cautat dar trebuie timp si mai ales vointa si putina incredere (oare?).

Am observat ceva la mine, in ultimul timp: ma ingrozeste ideea ca vine noaptea. Ca vine, nu mai zic, mi se pare ingrozitor. As prefera sa fie mereu dimineata, cand ai gandurile mai limpezi, mai uiti din ce te apasa, din problemele la care nu gasesti rezolvari, oricat te-ai cazni.
Nu-mi mai place noaptea. Deloc. Desi e vorba ca ar fi un sfetnic bun, dar de multe ori raman cu necunoscutele si cu ochii rosii si inflamati. Nu-i vorba, ca ar exista Visine pentru asta, dar nu e necesar. Pentru moment. Insa e obositor. Mai ales in noptile in care te trezesti si de 3 ori pe noapte ca sa... de fapt, nici macar nu stii de ce, exact. Nu e ca un sistem de ecuatii cu doua necunoscute unde aplici metoda substitutiei ori cea a reducerii, nici o ecuatie complicata pe care, daca o integrezi, ai toate sansele sa o rezolvi. Nici macar substantele menite sa iti induca somnul nu mai au efect, orice doza ar fi (dubla!). Ceaiul de tei e deja o treaba fumata. Folclor.

La multi ani, Mira! Imi doresc ca darul meu sa insemne la fel de mult pentru tine cam cat ar insemna pentru mine. Si many thanks for being there whenever in need. Many times, actually, too many, would say some people. Acum, pe bune, nu cred ca sunt prea multi care sa ma suporte asa cum sunt si sa-mi ingaduie toanele, caderile si revenirile. Ce oferi tu, sa iti fie intors inmiit!


Nice and smooth and soothing: John Mayer - Who Says si Sade - By your side (cel putin saptamana trecuta, era chiar bine-venita).
Si... buni la timpul cuvenit: Arch Enemy - Blood On Your Hands. Oh daaaa, sunt buni!!!


Nu imi place noaptea,
Lorena

"Doesn’t matter if I even go."

luni, 16 noiembrie 2009

Paleta bicromatica. De mai multe culori nu ne-ajung banii. Inca

"Nehotararea e in floare. In floarea varstei. In floarea varstei de o cincime de secol trecuta.
Dar nu si a ei. Pentru ca de infrunti o situatie incerta, te gandesti ca ea sigur ar gasi o solutie rationala, care, culmea, sa se mai imbine si cu emotionalul, cu o usurinta de parca i-ar tasni fara sa o gandeasca, doar sa o traiasca. De aici si common sense-ul care o caracterizeaza, caci altii ar tergiversa cu anii, dar ea analizeaza, pune in balanta absolut tot, si ia hotararea cea mai buna de fiecare data. Cu capul in nori nu am vazut-o niciodata, ca ei ii place aici pe pamant sa ne mai traga de picioare pe cei la care nu mai functioneaza gravitatia si o iau usurel pe vrej de fasole in sus, sa ajunga cu capul in nori. Si de la vrej mai ramifica ea cateodata propriile-i problemele de la da o forma matriceala, cu o efervescenta direct proportionala cu cea cu care le gaseste solutii altora."

Asa cum ma vede Andreea M.

Partea cu probleme cu forma matriceala, de te ia ameteala pe ce culmi le pot ridica, e cat se poate de adevarata. Din pacate.
Nu-i nimic. Crestem.
La fel si partea cu empatia pentru ceilalti. Si de aici, pentru restul se gasesc intotdeauna sfaturi bune. Ar da bine o dedublare, adica Lorena 1 ii da sfaturi Lorenei 2.
Am citit ca au descoperit cantitati considerabile de apa pe Luna. M-as duce o fuga pana acolo, poate principiul asta al dedublarii e aplicabil cel putin acolo. Ziceti?

Lumina in suflete!
Lorena

miercuri, 11 noiembrie 2009

Ganduri albe asternute pe o tabla neagra

Dupa cum expusesem saptamana trecuta, iata ca seria sarbatoritilor continua cu... Andrei! La multi ani, sa ai zile senine si sa fii la fel de vesel precum te-am cunoscut!

Saptamana a inceput cu multe peripetii, in diverse orase, gari, parcuri, institute culturale. In desfasurare se afla Saptamana Filmului Maghiar, eveniment la ale carui filme am reusit sa merg in fiecare seara pana acum, insa maine va fi si ultima. Ca impresie generala, nu ma asteptam sa se prezinte filme asa bune, destul de filosofice pe alocuri, cu multe substraturi dezbatute dupa vizionarea lor. Pentru mine, capul de afis l-a reprezentat, pana acum, pelicula "Nem vagyok a barátod" ("Nu sunt prietenul tau"), productie destul de recenta. Am gasit in fiecare personaj cate o particica din cei cunoscuti, situatii care m-au marcat, negativ, comportamente pe care nu mi le-am putut explica din realitatea mea, le-am identificat si acolo, la fel fara vreo explicatie coerenta, ramanand la gandul ca "pur si simplu, asa e".

Insa, cea mai frumoasa parte nepovestita pana acum a fost vizita la Valenii de Munte, loc pe care l-as numi, cu modestie, "my magic land" (inca nu gasesc o traducere mai potrivita in romana, dar mai lucram).
O experienta inedita, as zice, desi nu e tocmai corect, a fost in dimineata zilei de duminica, la biserica. Pentru prima oara in mult timp, am fost destul de agitata, probabil si din cauza cafelei baute dis de dimineata. Asa am ajuns sa ma plictisesc cumplit la predica lui Andrei (alt Andrei), desi il vedeam pentru prima data si incerca sa vorbeasca cat mai pe intelesul tuturor, tinand locul lui Victor, pastorul locului. Dar, intr-un moment de rugaciune, in care, iar nu eram catusi de putin concentrata, Dumnezeu mi-a dat un bobarnac sa imi aduca aminte de ce ma aflam acolo. Cum s-a intamplat? Pai, destul de simplu: de la un obiect oarecare pe care il aveam la mine, gandul mi-a fugit la o zi in care il mai avusesem cu mine, in trecut, apoi la persoanele cu care eram, apoi la starile pe care le-am avut atunci si, implicit, sentimentele (si de neputinta) care au urmat. In momentul in care partea cea mai importanta din lantul asta de reactii s-a declansat, m-am trezit. Brusc. Si atat mi-a trebuit ca sa imi dau seama: "-Lorena, unde ti-a fost mintea? Ai uitat atat de usor pentru ce esti aici?". "Nu. Nu uiti lucrurile astea prea usor, nici sa vrei. Dar, intr-un moment de ratacire, Cineva mi-a sarit in ajutor, mi-a aratat scopul sau, cel putin, intentia mea."
Evident, am fost de cateva ori zguduita pe parcusul predicii si rugaciunilor, fiind probabil cea mai importanta parte traita. Sa nu uit cu ce ma lupt zi de zi, peste ce vreau sa trec. Nu-i rau.

Ziua a continuat cu un cadou, de fapt mai multe. Cele care inseamna mult, pentru mine, au fost cele doua Biblii. Da, mi-au fost promise si iata ca mi-au fost si inmanate. Bucuria unui asemenea dar, din suflet si cu o misiune anume nu poate fi exprimata. Apoi doua vizite, pe fuga. Si am mancat cozonac de casa :)
In sfarsit, seara a trebuit sa plec spre Ploiesti, unde ai mei ma tot asteptau de ceva timp.

De ce Valenii de Munte, pe scurt, Valeni? De ce biserica de acolo? De ce ei?
Pentru ca acolo problemele mai mari sau mai mici au rezolvare, pacea e la ea acasa, la fel si linistea. Acolo simti ca esti iubit, intr-adevar. Nu condamn pe nimeni ca nu stie sa isi exprime sentimentele, nici n-as putea, eu insami fiind repetenta la capitolul asta. Dar acolo, oamenii de toate varstele, confesiunile, etnii sunt curati. Acolo, iesi in curte sa vezi rasaritul de dupa dealul din fata, ruginiu, chiar daca esti doar in pijamale si papuci. Si tot acolo faci iaurt de casa. Experimentezi fara teama. Acolo bagi gainile seara, la culcus :) (da, cam alergi dupa ele). Acolo te zoresti sa fii gata de plecat la biserica, alaturi de cei dragi, da, bunicul, Ana si David, acolo te saluta toti fara sa te cunoasca, dar mereu cu admiratie si bunavoie. Tot acolo esti binecuvantat si apoi planuiesti vizite de dupa-masa. Acolo soarele si cerul au alta stralucire.
De ce biserica lor? Pai tot asa, pentru ca desi inca nu te cunoaste decat putina lume, mai mult pe tatal tau si pe Ana si David, te privesc cu bucurie, seninatate.
Toate astea insa, pentru cei care stiu sa le simta si sa le aprecieze. Si eu as vrea sa fiu mai recunoscatoare, insa cu timpul, toate se invata.

Pentru cei care m-au invatat sa ii iubesc si sa incerc sa ajut (inteleg) pe ceilalti, indiferent de momentul rasplatei, care posibil sa nu fie acum, ci in momentul pentru care ma pregatesc (incerc). Si care m-au atentionat, totusi, sa nu uit de sufletul meu, am grija si de el.


Destul de offtopic: recomand Cruxfader & Elizabeth - I've seen you si Calvin Harris - Flashback. Nu sunt, nici pe departe ce ascult eu in mod curent, dar mi-au lasat o impresie buna. Prima pentru ca acel Cruxfader e un romanas de-al nostru, cea de-a doua ca are un beat destul de "optimist"...(intelegeti voi).

marți, 3 noiembrie 2009

Well...

Unu:
Zi de sarbatoare! (prima)
La multi, multi ani, David! Sa ai si de acum inainte lumina in suflet, fii bun si imparte-le-o si celor ce o cauta! Multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, si nu numai (tie si Anei)! Pe bune!

Doi:
Gura mea a(i)urita merita ceva leucoplast. Dupa cum prevesteam, telefonul meu s-a facut 99,9(9)% doua bucati. Cam urat. Si...

Trei:
Prietenul la nevoie se cunoaste! Multumesc, Andreea, ca ai scos repejor un telefon incarcat sa nu ma inverzesc prea tare de ciuda ca al meu e pa :))
"Mai stii zilele ploioase de toamna cand alergi in centrul vechi al orasului, pe langa ruine, ca sa gasesti poate cea mai buna cafea sa-ti incalzeasca sufletul si sa-ti imbogateasca petrecerile alaturi de prieteni?" Exact asta ni s-a intamplat noua astazi. Ne-am fatzait prin centrul asta vechi si nu numai, pana, in finaaaal, am gasit un loc numa' bun de povesti. Chiar merita.

Patru:
video
Recunosc, m-a impresionant si pe mine. Mai gandeste-te. Via Stefanut.

Cinci:
Pe de-a-ntregul, azi a fost o zi extraordinara. Si mi-am luat si o floare, colorata zdravan :). Inca nu m-am decis cum sa o botez, dar timp este pentru toate.

Currently listening to: Sophie Zelmani - Going Home (azi am descoperit-o)
S-auzim de bine,
Lorena

luni, 2 noiembrie 2009

:-)

O planeta trece pe langa planeta Pamint si o intreaba:
- Ce mai faci, soro? Nu te-am vazut de milioane de ani!
- Nu prea bine... Stii... mi-au iesit Homo Sapiens...
- Nu te ingrijora, o sa treaca! Am avut si eu!

Via Aura.
Seara buna,

Va doresc!

Trecand pe alte fasii ale relatarii, m-am hotarat sa imi fac fiecare zi mai senina, daca meteorologic vorbind, toamna nu tine cu mine sau cu altii. Da, vreau sa fac cate ceva pentru mine si nu, nu sunt egoista :)
Pentru maine deja am vorbit ce sa facem, una din chestii ar fi ca vreau sa imi iau o plantutza, una colorata foarte. Apoi, ca purcelusul a devenit cam prea darnic cu rasa umana, niste Upsavit si Echinaceea n-ar strica. Dupa sau inainte, depinde de timp, mergem... chiar, unde? Aaa, da, sa cascam ochii prin magazine? Sau la foto? Sau sa mancam pe undeva? Sau la baut? Corect, asta cu magazinele, am ceva sarbatoriti luna asta, deci n-ar fi rau sa ma orientez ce, cui si ce ii iau cadou. Pentru Mirandoleasca deja m-am gandit, oricum nu poate sa comenteze, intotdeauna am avut inspiratie pentru ea.
Ciudat, cadourile pe luna asta incep chiar cu al meu :)) O fi rau sa te plangi de asta? Chiar, de ce pe majoritatea nascuti in noiembrie ii cheama Andrei/Andreea? Stiu, stiu, pe 30 e Sf. Andrei. Si totusi, si de ziua mea e un Sf. Andrei si nu ma cheama Andreea. Oricum, la mine ar fi lipsit de logica, din moment ce si pe sora-mea o cheama Andreea.
Da, ramasesem la gargara cu o viata mai frumoasa, parca scoasa din spoturile diverselor reclame la hipermarket-uri sau campanii sociale. Pai da, chiar si niste "nori din aia fotogenici" (via Andrei) iti fac o zi shitty mai draguta, cel putin. Si un somn bun, cu draperiile trase. Asta dupa ce toata noaptea te-ai fatait, doar, doar dormi si tu. Nu, in schimb ai trantit suficient de tare telefoane si ce ai mai prins, de ai sculat tot blocul, de colegele din camera n-as sti ce sa zic, cred ca mi-au urat toate cele bune :D Cand sa dormi mai bine, ia ghici, trezirea! Da, stiu, ghinion. Dupa ce s-a dezbatut indelung cazul unei fetite de 5 ani cu faringita, iritabilitate SNC si nu mai stiu ce (ce am putea sa ii dam???), iaca cine vine acasa, presteaza munci de studenta constiincioasa si apoi doarme de uita ca e cazul sa te mai si trezesti, nu de alta, dar n-ai terminat munca studenteasca. Sculat, papat, continuat procesul de studiu amanuntit, evident citind prin foi, nu pe foi, apoi, incepe sesiunea de cautat aparate foto. Cel putin 3 pareri pana acum. Mai asteptam, mai studiem. Mi-am potolit si fixul asta.

Bun, maine stim ce e de facut. Dat test, luat nota mare, pierdut vremea la scoala cu sinteze inutile ale unor substante ce nu se mai folosesc de zeci de ani, ca, deh, minti luminate... Ce e mai rau a trecut deja, daaa, trezirea de dimineata. Vine partea a mai frumoasa, hang out-ul :)
Ma dor degetele de la scris, mai degraba as continua vizionarea filmului de aseara, pentru ca, nu, nu pot vedea un film 2 ore cap-coada. Mi-ar trebui un sedativ pentru asa ceva, la care cred ca o sa apelez, sa evit ochii umflati de maine si telefoane trantite la 3 dimineata. Ca tot veni vorba de telefoane, cred ca imi trebuie si un alt telefon, nu de fitze, ci pur si simplu pentru ca daca va mai culisa mult, s-ar putea multiplica cu 2, un ecran si o tastatura => as cam avea ceva pentru lista de Craciun. Parca vad ca mai mult de niste portocale, o ciocolata si un "Craciun fericit!" nu pupam :))

Trebuie sa fac incheierea. N-o mai fac, nu mai stiu cum.

Minti luminate sa aveti!

Lorena

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Fara indoiala... :)

Sunt cea mai ciudata persoana pe care am cunoscut-o.

Nu stiu ce as putea sa scriu in fisierul asta insa acum cateva minute mi-am dat seama de asta. Si cred ca sunt irecuperabila. Nu mai am nicio sansa sa ma schimb in bine. Mai aseara Andriosha zicea ca toate actiunile mele i se par bune. Oare chiar nimic din ce fac eu nu e nebunesc, aiurea-n tramvai? Asa ajunsesem sa cred si eu ca incerc pe cat posibil sa iau cele mai bune decizii. Da. Asta cred pana dupa ce fac lucrurile. Apoi, incepe sa imi para rau. Si acum, exact ca si personajul Seth Cohen ajungem la ce ma intereseaza pe mine, centrul universului meu egoist. Buba cu relatia cu sexul opus, in speta acum cu... in fine, nu mai conteaza cine... nu cred ca merita pentru niciunul sa rostesc numele. Total intamplator am aflat ieri ca era sfantul cu pricina... Mai tarziu, vorbind cu sis, am ajuns la concluzia ca ar fi bine sa ii spun la multi ani. O da! Ea se gandise sa il sun... Sa fim seriosi :) E un fel de glumita. Bun, atunci da-i un mesaj... Da, asta era si intentia. Dau mesaj. Il primeste. Probabil ca si citeste. Raspunde. Nu. Aici calculele tale astronomice s-au dovedit a fi total eronate! Pac, inc-o pacaleala pe saptamana asta. Auzi... da de ce te asteptai tu sa iti multumeasca in vreun fel?... Mai, fetitza, mai, cam naiva esti de fel, da nici acum sa nu iti fi invatat lectia?... Ntz, ntz, ntz... asta chiar e rusinos pentru un copil asa mare. Dupa ce i-am dat mesajul am simtit ca am facut ce trebuia. Da. Asa ma simteam.

Ei, azi de dimineatza, nu mai era bineeee... Cum? Nu stiu nici eu, poate va dati voi seama. Da, pur si simplu nu mi se mai parea ca I did the right thing. Pentru ca in primul rand nu merita osteneala. Nu merita sa il deranjez.

Bun, si...? Si acum iar ma simt prost ca i-am zis la multi ani! La multi ani, Doamne, si nu mai mult :). Pai, fato, ce sa zic, esti toanta, dusa de-a binelea, daca nici acum nu intelegi ideea clara, principala din aceasta poveste. Punct. Punct. Punct. Ce atatea intrebari la care nu gasesti raspuns. Asta e raspunsul universal ;) Rezolva toate problemele fundamentale sau nu, existentiale sau nu.

Nuuuu, el nu e baiat rau, nuuu. Sa nu crezi asta. Doar ca nu sunteti pe aceleasi lungimi de unda si nici nu are interes sa fie asa. Gata. Am lamurit-o si pe asta, daca inca mai era nevoie.

Acum vreau sa uit, asa cum am uitat si de restul. Pana la urma s-a dus. Macar am vointza, ati zice voi :). Da, stiu ca e cam greu, dar cu putin efort, cred ca se poate, nu? Nu mai continui cu parerea de rau. Ca aveam de gand sa zic ceva cam amar si rautacios, dar, in opinia mea, documentul asta, sa-i zicem, e scris intr-o nota destul de optimista, avand definit optimismul in conceptia mea. Hai punct, fara virgula. Ma duc sa mai vad ce mai fac oamenii cu vieti normale. See you later!



Undeva, o seara de ianuarie.

miercuri, 1 iulie 2009

Cand crezi ca nimeni nu ti-e in spate...

N-as putea sa imi explic comportamentul de zilele astea. Nu pot. Chiar nu pot. Nici ca m-am purtat urat cu el, desi nu o merita. Putea sa se intample cu ea sau cu el sau... Cred ca meseria care mi s-ar potrivi ar fi bazata pe indepartarea oamenilor de langa mine. Cei dragi, in special.

Nu am fost in cea mai buna forma nici pentru a invata. Nu. Esec. Ma intreb cu cate restante sau mariri ma duc in toamna. Doar nu credeam ca voi avea vara linistita. Liniste... ce e asta? Ce presupune? Aveti cumva o definitie a ei?

Nu.

Trecem mai departe. In cazul in care nu-ti va fi alaturi, sa te inteleaga si sa te sprijine, n-ar trebui sa iti fie nici tie greu sa mergi mai departe. Ar cam fi timpul sa te fi obisnuit deja cu genul asta de oameni. Care sa te lase. Carora, de fapt, nu le-a pasat mai mult de cateva minute de tine. Acum, serios, de ce te-ai gandi ca le-ar pasa? Se pare ca inca nu ti-ai invatat lectia. Haide! Pana si cei mici stiu ca o greseala nu trebuie repetata. Te-ai fript? A doua oara nu mai pune mana pe cana fierbinte. E simplu, la prima vedere.

A trecut cu el. Da, si e bine. Durerea s-a transformat intr-un fel de nu stiu ce, exact. Poate greata, uneori. Iarasi, iti spun, ar fi trebuit sa iti vina usor. Nu merge. Pur si simplu e ceva blocat. Poate un instalator ti-ar fi de folos. Tata se mai pricepe la asta. Da, dar tata nu intelege exact ce fel de instalator mi-ar trebui. Sa caut in alta parte. La un magazin cu... cu ce? Nu stiu. Mergem si mai departe.

Timpul meu se comprima si se dilata. Evident, in ordinea si in momentele care nu ar trebui.

Plangi. Asa, si? Ti se pare ca te ajuta cu ceva? Nu cred.

Ai obosit. Sa te gandesti. Si sa gandesti. Te-ai lipit prea usor de el. De fapt, sa recunoastem, ai incercat sa nu il bagi in seama. Asa este. Nu e vina ta. Ce sa zic, ca de obicei. Nu esti vinovata cu nimic. Nici celalalt. Soarta. Exact, soarta. Pai... la fix. Se apropie ziua ta. Anul trecut ai bocit. Destul de mult, as zice. De ce n-ar fi si anul asta la fel? Eeeei, zi si tu acum... E numai bun tiparul: esti in sesiune, esti nervoasa, ai face orice altceva, pe care nu il faci, nici nu inveti, stai si te gandesti la nimic. Ce se intampla cu energia pe care ti-o canalizezi spre nimic? Cine o preia? Ca de distrus, sigur nu se distruge. Asta o citisem pe la termodinamica. Blestemata materie. Nu mai evita subiectul. Spune, ce faci cu energia aia? Crezi ca iese in strada, pe Dambovita? Si o preiau motociclistii, in viteza lor? Asta crezi tu? Nu stiu ce sa iti spun, daca ai dreptate sau nu. Poate ai, poate nu. Tu ce crezi? Dar tu? Si tu? Chiar nimeni nu stie?

Ei, asta e buna. Acum te-ai gasit sa iti pui intrebari existentiale. Intreaba-te, mai bine, cate tipuri de electrozi sunt? Sau extractia, cu ea cum stai?

Personal, in ceea ce ma priveste... cam prost. Zau. Adica, extrag ce e mai rau, inutil.

Iti recomand sa dormi. Asta am facut acum cateva ore, pentru cateva ore.

Nu-i nimic, mai bine dormi, decat sa incerci sa iti dai seama ce nu merge. Pierzi vremea aiurea.


teo dor: este o regula
teo dor: sa ii ataci pe cei care iti vor binele
teo dor: pt ca sunt singurii care iti sunt alturi si stau cu garda jos langa tine
teo dor: pe ei ii poti rani cel mai usor
teo dor: dar daca sunt buni prieteni ei inteleg starile astea
teo dor: si continua sa iti fie alturi
teo dor: important e ca tu sa constientizezi situatia si sa cauti sao indrepti
teo dor: hai la vise
teo dor: maine va fi soare si pe strada ta

Multumesc, Teodor! Si Andreea.


Probabil, iulie, ba nu, era iunie, de fapt...
Currently listening to: John Mayer - Covered In Rain (Any Given Thursday) - baiatul asta e fantastic, nu mai stie de el cand e cu ghitara in maini :)


marți, 3 martie 2009

Intro

Bun. Sa incep. Brusc.
Cu ce?
Poate ar trebui sa ma prezint, insa, pana la urma, ce conteaza cine sunt? Sau ar trebui sa spun ce imi place si ce nu, la cine, cand, cum. Da, cred ca asta o sa fac din start. Sa se minuneze lumea ce idei fixe si ciudate am; asa ca...
Imi plac(e):
  • sa fac poze, asta mai nou
  • pletosii, da, pletosii, cititi bine
  • lalele, brandusele
  • prietenii mei, putini dar buni
  • sa fac lucrurile ca la carte, ceea ce imi aduce de multe ori diverse caracterizari
  • sa stiu tot ce se intampla cu cei pe care ii apreciez
  • sa detin controlul, da, sunt control-freak, cum bine mi-a zis Irina
  • sa frec menta pe Internet, din pacate
  • sa invat (!), a nu se generaliza
  • sa locuiesc singura, desi uneori simt ca se darama peretii peste mine
  • sa fiu ironica, sarcastica s.a.m.d.
  • sa ii umilesc pe cate unii, iarasi, uneori
  • sa ascult Children of Bodom cat se poate de tare, asta ca sa le tai avantul vecinelor de deasupra in auditia lor culta (Benone Sinulescu, Dragostea din tei)
  • ceasurile
  • sa primesc si sa ofer flori
  • muntele
De ajuns, pentru deocamdata. Evident ca va urma si Nu imi plac(e).

Numa' bine!