Despre toate si nimic

Reactii

2011-09-06T22:55:00.004+03:00

Se gandeste.

Se construieste.

Si se mai gandeste o data.

Primul meu vernisaj foto

2011-06-14T19:46:00.003+03:00

Excursia in Istanbul, pentru mine, a fost cu siguranta cea mai deosebita din cele la care am participat alaturi de cei din asociatie, probabil ca si de asta vernisajul inseamna mult pentru mine. Asa ca va astept sa treceti pragul pubului Londophone sa va bucurati si voi de ceea ce am simtit eu la momentul excursiei.

"Bucurestiul meu drag" va invita intr-o incursiune in Istanbul printr-o expozitie de fotografie. Fotografiile au fost facute in mai 2009 in excursia organizata de asociatie. Chiar daca este un oras total deosebit de Bucuresti ne-am simtit ca acasa.

Va asteptam in perioada 15 iunie - 15 iulie la Londophone Pub sa va delectati cu fotografii din Istanbul.

Vernisajul expozitiei este miercuri, 15 iunie 2011, ora 19 la Londophone Pub, str. Zalomit nr. 2 http://londophone.ro/

Expun:
Alexandru Dinu-Serban
Andrei Birsan
Andrei Vocurek
Andreia Birsan
Antonio Gherdan
Costina Gherasim
Cristian Baluta
Cristian Ivan
Cristina Spirescu
Daniel Vrabioiu
Gabriela Mihaila
Livia Vintila
Lorena Drajneanu
Mihaela Birsan
Mihaela Motaianu
Raluca Otopeanu
Razvan Sabau
Serban Vornicu
Teodor Nicolescu
Viorel Ion

Fotografiile sunt minunat tiparite de AME design (iti multumim Marcel).

AME design este lider de piata de necontestat în ceea ce priveste calitatea imprimarii de mari dimensiuni si mari rezolutii având drept caracteristici lipsa totala a dungilor de imprimare, densitati foarte mari de culoare, gama de culori RGB, lipsa totala a punctului de raster deoarece utilizeaza tehnologia traditionala de printare fotografica DURST LAMBDA (expunere si developare), pe urmatoarele materiale: hârtie mata, lucioasa, metalica si film (duratrans) pentru casete luminoase. Site: www.amedesign.ro

Londophone Pub e loc numai bun de vizitat dupa serviciu. "Un local pe lampi, un loc in care filmele se povestesc".

Situat langa Parcul Cismigiu, vis-a-vis de McDonalds, la demisolul fostului magazin Steaua, Londophone Pub este intim, cu preturi decente. Un pub cu mult lemn si caramida. Londophone se recomanda ca un local mod (http://en.wikipedia.org/wiki/Mod_(subculture)). Daca ati vayut Quadrophenia, stiti despre ce este vorba.

Se asculta: The Who, The Stampletons, The Yardbirds, Klaxons, The MOOoD, LESEB, The Amsterdams, Snails, Kumm, The Hives, The Troggs, Herman's Hermits, The Lambrettas, Led Zeppelin, Pink Floyd, The Beatles, Joy Division, Sandie Shaw, The Zombies, The Kinks, Dead Weather, Caro Emerald, The Smiths, The Vines, Nirvana, Radiohead, The White Stripes, The Clash, The Jam, Sex Pistols, Franz Ferdinand, Of Montreal, The Cribs, Arctic Monekys, Black Olives, Robin and the Backstabbers, Dave Brubeck, Miles Davis, Dinah Washington, Count Basie, Chet Baker, Julie London, Koop, Yann Tiersen, Coma, Pink Martini, Animal Collective...

"La noi, mai degraba, se vine in zilele saptamanii si duminica, decat in week-end. Probabil, pentru ca e un acasa, care nu e acasa."

2011-03-04T20:18:00.002+02:00

Bucuresti, martie 2010.

Église Sainte-Anne, Nohant

2011-02-06T19:35:00.002+02:00

La o vrăjeală mică

2010-10-26T21:10:00.002+03:00

Paris, iulie 2010.

Dolce far niente

2010-10-17T17:00:00.005+03:00

Saint-Août.

Nimic, nimic?

2010-09-17T19:55:00.005+03:00

"Vreau sa plec din tara, ca sa nu mai iau spaga."
Este declaratia unui medic roman. Si poate a multor altora.

Sistemul (ca tot e la moda cuvantul) de sanatate romanesc mai are putin si face POC!, cu ajutorul si toata priceperea domnului Boc, dar nu numai a lui. Sanatatea, educatia, ambele sunt troznite grav. Ma gandesc la ramurile astea pentru ca in ele sunt direct implicata. Ma gandesc acum ca pentru faptul ca apropiatii mei si eu am beneficiat de ingrijiri medicale corespunzatoare fara sa dam spaga, suntem binecuvantati, asa se zice, mai nou. Nu ca ar fi fost ceva normal, nu. Alti cunoscuti au fost nevoiti sa dea si spaga, ca, na, ne-a spus-o si domnul Basescu, asta-i viata.
Pana la urma, de judecat nu prea ai dreptul, daca nu cunosti. Medicii pleaca. Oare cat de mare sa fie umilinta sa ajungi sa iei spaga pentru ca drepturile banesti care ti se cuvin si pe care, zic eu, le-ai muncit ani de zile, studiind si tocindu-ti creierii in scopuri nobile, nu-ti ajung pentru o viata la limita decentei? Banuiesc ca destul de mare.
Pe de alta parte, daca toti cei capabili de schimbare pleaca, ce se va intampla? Cum sa se produca ea, daca nu are cine sa o faca?
Am prieteni care vor s-o taie din tara. Altii sunt de mult dusi.
Despre ciorditorii din fruntea tarii and co. s-a scris si am o presimtire ca nu se termina prea curand. Dar daca, in naivitatea mea, am aduce conducatori straini, ca acum o suta si ceva de ani? Daca nimeni de aici nu vrea si nu e in stare sa faca CEVA, de ce nu cerem ajutor de afara? Nu stiu. Nu inteleg. La fel cum nu inteleg cum, desi toata lumea spunea acum ceva timp ca nu-l mai voteaza pe Basescu, ca printr-o minune cereasca, tot el a iesit. Surpriza, nu-i asa?
Ma uitam azi la stiri si mi-am dat seama ca situatia e mult mai grava decat mi-am imaginat eu sau decat am vrut sa imi imaginez. Ma mai uit si la impertinenta afisata de cei sus-pusi. Impertintenta, nesimtire, culmea tupeului, numiti-o cum vreti. E ca intr-un film prost.
Sunt curioasa daca in 22 septembrie or sa se puna toti sindicalistii de acord sa iasa in strada, pentru ca, se pare, asta e ultima solutie ramasa. Mai e putin si vom vedea.
Chiar nu se mai poate face nimic? Nimic, nimic?

Pentru ca stiu ca unii nu sunt convinsi ca Base & friends sunt praf si pulbere la capitolul "Sa fie un trai decent, da' pentru toti", iaca si un filmulet pentru lamuriri suplimentare.

Numa' bine!

Fragmente din nescris

2010-08-25T22:09:00.001+03:00

Am trecut astăzi pe lângă casa ta, da. Ştiu că e a ta, pentru că acolo îţi era şi maşina, altfel îmi permiteam să presupun că nu mai locuieşti acolo. M-au trecut tot felul de goluri: goluri de aer, goluri în stomac, goluri în suflet; de fapt, se şi confundă între ele uneori. Mi-aş fi dorit să te zăresc şi să te salut ca pe un vechi prieten. Dar nu, nu aşa şi nu acum, ci într-alt timp şi cu alte urme alergând în spate, cu alte începuturi umbrind.

Continuare, întrerupere. Brusc şi, totuşi, mocnit.

[…]

Eu pentru că nu mai pot, tu pentru că eşti incapabil. E ca un joc.
Eu pentru că nu mai pot, tu pentru că nu vrei.
Eu pentru că nu mai vreau să vreau să tot vreau de una singură, tu pentru că n-ai vrut. Şi nici n-ai cunoscut ce vrei, însă nu e loc pentru griji ori speranţe, nu vei cunoaşte. Cel puţin nu în viaţa asta. Şi chiar şi atunci când vei avea convingerea că vei şti, nu va fi decât o iluzie de-a ta. Încearcă pe cât posibil să fie doar a ta, va fi un moment util să-ţi valorifici egoismul. Vinde-ţi sufletul pentru material, dar nu te atinge de ale celorlalţi!

Ce păcat! Deja au apărut câteva pete…

Rămâne pe altădată. Poate într-o toamnă cu ploi şi soare.

România, trezeşte-te!

2010-08-22T01:51:00.002+03:00

Sunt atâtea de făcut şi te-ai rătăcit!

Pictură de pictură

2010-07-27T18:18:00.003+03:00

Paris, Musée du Louvre.

Marele Paris

2010-07-23T19:18:00.001+03:00

Culori, oameni de multe culori. Pana aici nimic deranjant. Un pic ciudat, dar fara sa deranjeze.
Multi arabi, africani, hispanici si ei cativa. Cu primii dintre ei am cea mai mare problema si anume ca sunt extrem de agasanti. A se traduce cu "libidinosi". Ce cuvant libidinos.
Ultima intamplare (din cele cateva pe care le am la activ, aproape zilnic) m-a infuriat si nu pentru faptul in sine, ci pentru ideea tot mai prezenta ca sentimentul de securitate (si ea, cat de cat relativa) incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult. Oare cum e ca intr-un muzeu de stiinte naturale & co., plin de copii, sa te trezesti deodata urmarita la fiecare pas de un individ de origine araba? Raspuns: agasant si nu numai. Daca intr-un muzeu se intampla asta, ma gandesc ca pe strada e floare la ureche. Vorbim de un muzeu al Parisului, intr-o zona linistita, nu in nord unde e cunoscut prea bine faptul ca e mai sigur sa NU te duci pe acolo.
Parisul nu e nici pe departe povestea cu care am fost obisnuiti. La metrou miroase poate mai urat decat in Bucuresti (va imaginati a ce...), francezii sunt niste rasisti de clasa I (fara generalizare). E un oras frumos, prin arhitectura, istorie si ce mai ofera in domeniul culturii, nu si prin oameni. Nu trece zi in care sa nu vad in metrou sau in locurile aglomerate tigani romani pusi pe cersit sau... de ce nu, si altceva?
Singur in Paris e... cel putin interesant. Dupa experienta de azi, am plecat acasa, mi se taiase pofta de orice muzeu. Speriata, sun pe Andrei, vorbesc si cu Andreea M., ce faci in cazuri din astea? Recunosc, era prima data cand mi se intampla o faza asa aiurea si na, noroc cu telefonia mobila, ca altfel... probabil ca apelam la un gardian, in caz de forta majora. Oricum, dupa umila mea parere, parca as zice ca n-ar trebui sa se intample chestii ca asta. Totusi, o fi el Paris, dar e de doi bani la faze ca astea. Mai am putin si plec de aici in alta zona, mult mai linistita, a Frantei, sper ca acolo sa nu mai dau de nesimtiti ca astia. Ce bine!
Cu riscul de a parea rasista si speriata de bombe, incerc sa mai diger si putinul timp pe care il mai am de petrecut in Parisul demitizat. Vorba aia... oras frumos, pacat ca e locuit...

No trespassing here

2010-07-09T12:55:00.004+03:00

Kodak Professional TRI-X 400TX

KOtcoDAK

2010-07-05T00:06:00.002+03:00

Kodak Professional TRI-X 400TX

Stagiunea estivala numarul 22

2010-07-02T12:23:00.005+03:00

Ma voi naste in iulie, in fiecare an, pe 4. Da, ar fi fost banal sa spun ca m-am nascut, pentru ca, practic, in fiecare an ma nasc mereu. De ce? Uite, pentru ca de fiecare data am alte sperante in ziua asta, imi doresc in anul urmator altceva mereu, si totusi cam aceleasi lucruri, insa in alte decoruri si cu alte personaje (mai mult sau mai putin). Adica vreau sa joc intr-o alta piesa de teatru, in alta stagiune. Si imi doresc de data asta sa fie cu actori mai mari si mai apreciati decat cei din anul precedent. Cu cei buni voi pastra legatura, pe cei oportunisti ii voi trimite la recalificare, probabil si-au gresit vocatia. Mai mult ca sigur ca voi invata si de la unii si de la altii cate ceva. Apoi, voi uita de cativa. Sau pur si simplu, ma voi pierde de ei. Nu e neaparat rau.
Asadar, sperantele echivaleaza cu (re)nasterea. Cred ca imi puteti da dreptate: la fiecare inceput sperati la lucruri frumoase, nu? Cam asa e cand, de exemplu, se naste un copil, te gandesti la ce viata va avea, te gandesti sa aiba parte de una frumoasa, normal, nu speri la neajunsuri materiale sau sufletesti (de multe ori, aici e cheia).
Intrebati-i pe ai vostri cum era ziua cand v-ati nascut voi? Eu una nu mai tin minte (:, dar cel mai bine ar fi sa intreb pe cei care erau prin preajma (mama, sis, tata…). Cred ca la mine era o zi cu calda, cu soare. Ma bucur ca m-am nascut atunci si nu in alta zi, ziua mea este perfecta. Ma intreb daca ziua, de fapt luna (anotimpul) in care ai aparut in piesa are vreo legatura cu tot ce esti tu, cu firea ta. Imi pare bine ca nu m-am nascut iarna, nu stiu de ce. Asta nu inseamna ca nu ma bucur pentru prietenii mei nascuti iarna, dar pur si simplu imi place data asta, pusa in iulie, la inceput. In plus, o natiune intreaga sarbatoreste in aceeasi zi cu mine :)).
In cea de-a 22-a stagiune ce va incepe, mi-as dori… de fapt nici nu stiu ce sa imi doresc mai intai. Vreau ceva bun (nu tort, poate o inghetata da). Vreau certitudinea ca poate fi mai bine. Nu vreau o stagiune fara probleme (suna ciudat,nu?), nu se poate fara, vreau doar sa fiu curajoasa sa le infrunt cu bine, iar apoi sa imi spun: “Grozav, Lorena, te-ai descurcat de minune!”. Si asta o sa si caut. Vreau multa putere de munca si vreau sa am timpul ocupat cu lucruri sa imi faca placere. Si mai vreau sa mai incerc si un alt hobby, vreau regizori buni, scenografi la fel, vreau o echipa de profesionisti, iar spectatorii ce se vor perinda prin salile de spectacol in care vom juca sa fie critici, dar constructivi. In piesa asta, nu doar publicul decide. Mai e un regizor, mare de tot.
Ca incheiere, mi-am dat seama ca habar n-am ce sa scriu, poate ca inca nu e nimic de incheiat, piesa merge mai departe, cu un nou act!
N-am sa inchei nimic.

PS.: Numele de "iulie" vine de la Iulius Caesar, care s-a nascut in aceasta luna. (abia ce am aflat)

Experienţa Urma. Pregătirile.

2010-06-29T13:03:00.005+03:00

Orbecăind pe lumină...

2010-06-19T00:55:00.003+03:00

În acea zi de mai

2010-05-14T00:17:00.006+03:00

Idei musteau în aer, să stai şi să tot stai,
Şi asta a fost totul în acea zi de mai.

Geisha

2010-05-06T12:04:00.003+03:00

Agfa APX 100

Istanbul

2010-04-30T13:51:00.002+03:00

Ilford 100
Anul trecut, pe vremea asta.

Ca-ntre fete...

2010-03-20T19:59:00.004+02:00

Ce zi astazi...

Am inceput-o devreme de tot, 6 si un pic... M-am straduit sa mai dorm pana la 8.15 cand era ora oficiala de trezire. Nicio sansa. In fine, m-am trezit pe bune, m-am pregatit pentru excursia cu orasul.ro. Excursie lungaaaa, prafoasa, dar haioasa, luata per total... Nu despre excursie e vorba acum, e vorba ca am iesit apoi cu sora-mea, asa ca fetele :)
Asa ca, asa prafuita toata cum eram si obosita, ne-am dat intalnire in Romana, la metrou. Nu tin minte sa ne fi intalnit acolo pana acum, de cand suntem in Bucuresti. Am mers si am mancat impreuna, ne-am holbat la carti prin librarie, ne-am luat bilete la film si, cum e normal, am mai ras de unul-altul, ca intre surori :))
A fost fun, sa pierdem vremea in oras, ciudat fiind ca n-am mai facut asta impreuna de ani buni, cred... Ma gandesc ca ar trebui sa redescopar bucuriile mai mici decat sa astept sa se intample o minune globala care sa ma scape de belele de zi cu zi. Stiu, suna a cliseu, dar cam asa vine treaba, daca stai sa iei la bani marunti treaba. Si, asa cum Florina mi-a zis, eu stau prea mult sa analizez lucrurile :)) Prea rationala. Altii spun ca sunt prea ingaduitoare. Unde e adevarul? Cum sunt, de fapt? Habar n-am. Nu stiu. Nici nu cred ca are sens sa il caut, in definitiv nu voi reusi niciodata sa multumesc pe toata lumea si asta atrage dupa sine dezamagire, nefericire si alti termeni de genul. Poate ca ar trebui sa ma ghidez dupa ideea ca nu voi sti niciodata cum e ceva ce ma intereseaza daca nu incerc, ca sa nu am apoi regrete. E si asta un punct de vedere. Ar trebui sa fiu mai indrazneata, ar trebui sa... pfff, any other suggestions? I'm open to read them, not necessarily to apply them.

In rest... Se vede ca a venit primavara pe bune, fiindca alergia mea la polen e in floare, fatza ma mananca ceva de groaza, plus roseatza :) Nu-i problema.
Gimnastica de azi a fost din belsug, nu gluma.
Cred ca avem nevoie de mai multe iesiri de genul asta; eu as prefera in afara Bucurestiului, pentru 2 zile, sa nu ne grabim.

Intotdeauna e loc de mai bine.
Lorena

Mai vii?

2010-03-12T22:16:00.003+02:00

Long way... home?

2010-03-06T16:28:00.003+02:00

Milisauti, Suceava

La steaua care-a răsărit, dintr-odată

2010-02-16T00:51:00.002+02:00

Imbujorare mare

2010-02-06T20:42:00.006+02:00

Asta seara, microbuzul de Ploiesti. Dinspre Valeni. Ma urc si gasesc ultimul loc, la geam, no, ca e bine si asa, decat spanzurata pe culoar. Fata de langa mine coboara in 5 minute. Se urca doi baeti. Da, baeti, am scris ok. Unul s-a asezat langa mine, altul mai in spate. Eu oricum aveam castile in urechi si ma mai fataiam pe net de plictiseala. Intre timp, mai aud niste cuvinte de genul: "-Are mp3. -Ce ma? -Em pe trei!". Cred ca vorbeau de iPod-ul din mana mea. Cred. Mai schimba niste replici baetzii nostri, pana ce se linistesc apele. Eu imi vedeam in continuare de ale mele dispozitive, doua la numar. Baiatul de langa mine - liniste. Hmm, mai bine ca s-au potolit, nu interesa pe nimeni cu cine si unde se intalnesc ei in seara asta.
La un moment dat, simt ca ceva se indreapta spre mine. Poate n-o avea loc individu' pe scaun, desi ma indoiesc. Mai trec cateva minute si cometa se indreapta si mai aprig spre mine... Mmm, dubios. Ma uit, baeatu' ce facea: dormea. Pana aici, nimic anormal. Unde dormea? Fix pe mine, pe umarul meu. Haigt! M-a umflat un ras de am zis ca nu e adevarat. Nu mai puteam sa ma misc deloc, printzu' se impingea si mai mult in culcus. Ba, baete, ba, da' chiar esti... penal :)) Am vrut sa scriu un mesaj, mnu, nu am putut, celalalt telefon era in buzunarul de pe partea cu el. Am inceput sa scriu pe internet. Pana la Ploiesti am reusit cu greu sa nu izbucnesc in ras :)) Ala nu se misca nici macar la zdruncinaturi serioase. Nimic.
Ajungem la destinatie. Tovarasu' din spate se ridica. Ala tot nu se trezeste in forfota aia din masina. "Ba, tampitule, ce faci, ma, dormi pe fata asta?" Ala, buimac: "Aaaaa.... pai... da... :D Multumesc mult, pa pa!" =)) Cum era sa ma supar pe el, ca nu mi-a dat cu ranga in cap... doar a dormit mai mult de juma' de drum pe mine. Ningún problema! Bine, acum inteleg, sa se holbeze in mailurile tale, sa asculte ce asculti tu in casti, dar sa doarma pe umarul tau in masina... Cred ca e lesne de inteles ca nu am stiut, nu stiu si nici nu voi sti vreodata cine a fost. Doar ca era un pustan de vreo 20 de ani, genul clabar. Nu ma intereseaza. Dar nu se uita prea curand una din asta :))
Later edit: n-am indraznit sa il trezesc pe baiat, era prea haios, plus ca nu mi-a facut nimic, pana la urma. Am zis sa fiu o draguta. Nu ca n-as fi :)

In rest, sunt in sesiune. Dupa ce am dat cu bata in balta la primul examen (nu, nu l-am picat)... nu gasesc nicio motivatie sa invat la celelalte... Stiu ca, de obicei, lumea cand e in sesiune, trage tare, tata, nu se joaca, chiar daca au frecat menta in restul anului. La mine... nimic si doar sufletu'. N-am idee ce o sa fie, dar un lucru e sigur: ar fi cazul sa imi revin, pana nu e asa de tarziu.

Seara buna sa aveti!

Te uită cum ninge...

2010-01-31T23:37:00.000+02:00

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

(George Bacovia - Decembre)

Les rêves de mes cheveux

2010-01-26T22:21:00.003+02:00

Merci, Peintre ;)

Ça, c'est pour Théo!

2010-01-22T14:48:00.003+02:00

Joyeux anniversaire et beaucoup de rêves, Peintre! Comblés!

Lorena

Ai murit şi nici nu ţi-ai dat seama.

2010-01-19T17:49:00.002+02:00

Nici tu.

Das Leben Der Anderen

2010-01-13T23:38:00.000+02:00

Das Leben Der Anderen – Vietile altora, un film lung, dar puternic, despre, pana la urma, ce inseamna sa stii sa ierti. Sa vrei si sa poti.

Merita vizionat. Desi prima intentie e sa spun mai multe despre actiunea lui, ma limitez la a dezvalui ca protagonisti sunt :
1) doi actori germani pe care i-am tot vazut in diverse filme de exceptie (Sebastian Koch, Ulrich Tukur),
2) alti doi actori de exceptie, descoperiti acum (Ulrich Mühe, Martina Gedeck).

Enjoy!

Imi place...

2010-01-11T22:56:00.000+02:00

Imi place cand colega mea se uita pe fotografiile ei, ii sunt dragi si de aia le priveste in felul ala, e incantata de ce vede, mai ales pe cine vede, asociindu-le cu momente de bucurie.
Ma gandesc ca eu nu imi mai studiez fotografiile, fie ca ori imi sunt prea dragi, unele, fie exista cate un element al compozitiei lor care sa ma intristeze, oarecum, la altele. Adica nu mai stau sa ma uit pe poze vechi in care apar eu, alaturi de altii. Pentru asta trebuie sa fiu detasata, ori de multe ori sunt… tensionata.
Insa, mi-a facut placere, si in seara asta, sa ii vad colegei mele placerea si seninatatea-i degajata pe chip. Ii fur si eu putin din ele...

:),
Lorena

Simplu: Kazahstan

2009-12-26T22:41:00.006+02:00

Urmarind fotoreportajele impecabile de pe pagina de internet a The Boston Globe, am dat de unul dureros de real, cumplit: Kazakhstan's radioactive legacy. Cu fiecare fotografie derulata, sentimentul de furie se cuibarea in mine, incercand sa iasa la suprafata. Si cam atat. Ca nu avea ce sa faca.
Suntem saraci, o tara de sarmani, asa e. Niste sarmani care probabil nu s-au gandit de prea multe ori ca exista altii prin alte parti care sufera, nu pentru ca n-ar avea ultimul model de Porsche ori Maybach, ci doar pentru ca unii mari de tot s-au gandit sa se joace un pic de-a chimia, de-a Dumnezeu si altele, nu in laborator, ci pe terenul de joaca. Si ce farmec ar mai avea daca nu ar exista si niste urmari fatale? Niciunul, exact. Consecintele le plamadesc, traiesc, simt prin toti porii cei de acolo. Noi, mai putin, mult mai putin.
Asa ca inainte sa mai umpleti caruturile hipermarketurilor cu tone de mancare si bautura pe care le veti baga in voi fara pic de ratiune, ganditi-va ca nu toate's asa roz precum ar parea. Faceti un efort minim sa gasiti si ceva mai nenorocit decat voi. Pe viata. Pe multe vieti.

Vor mai urma.

Craciun fericit!

De la Kusturica împrumut

2009-12-22T17:10:00.003+02:00

Milişăuţi, Suceava

La Science des Rêves

2009-12-19T17:37:00.004+02:00

Mai e loc şi pentru noi doi.

2009-12-05T22:30:00.005+02:00

La clasa întâi, doar.

"Who says I can't plan a trip to Japan alone?"

2009-11-25T22:15:00.009+02:00

Cine te invata unde e bine si unde e rau? In care directii sa o iei? Sau cum stii ce e bine pentru tine? Ca, intre noi fie vorba, vorba lui Manu, "cu tot spiritul crestinesc, tot tu esti cea mai importanta", nu ai voie sa lasi pe nimeni sa te dezechilibreze. Nici el n-are dreptul sa indrazneasca, dar aici e alta poveste, mai lunga sau mai scurta, dupa caz si preferinte.
Iti mai dai seama uneori ca una-alta mai lipseste. Si te gandesti: ce? Cauti prin oras, prin magazine, cofetarii (am aflat ca exista o vrajitura cu numele meu :) ), la cinema, unde te ia somnul cateodata (pe mine, de exemplu - mai bine adormi la inceput, decat sa pierzi sfarsitul), in fotografie - nuu, nici aici nu mai gasesti ceva, ar mai fi locuri de cautat dar trebuie timp si mai ales vointa si putina incredere (oare?).

Am observat ceva la mine, in ultimul timp: ma ingrozeste ideea ca vine noaptea. Ca vine, nu mai zic, mi se pare ingrozitor. As prefera sa fie mereu dimineata, cand ai gandurile mai limpezi, mai uiti din ce te apasa, din problemele la care nu gasesti rezolvari, oricat te-ai cazni.
Nu-mi mai place noaptea. Deloc. Desi e vorba ca ar fi un sfetnic bun, dar de multe ori raman cu necunoscutele si cu ochii rosii si inflamati. Nu-i vorba, ca ar exista Visine pentru asta, dar nu e necesar. Pentru moment. Insa e obositor. Mai ales in noptile in care te trezesti si de 3 ori pe noapte ca sa... de fapt, nici macar nu stii de ce, exact. Nu e ca un sistem de ecuatii cu doua necunoscute unde aplici metoda substitutiei ori cea a reducerii, nici o ecuatie complicata pe care, daca o integrezi, ai toate sansele sa o rezolvi. Nici macar substantele menite sa iti induca somnul nu mai au efect, orice doza ar fi (dubla!). Ceaiul de tei e deja o treaba fumata. Folclor.

La multi ani, Mira! Imi doresc ca darul meu sa insemne la fel de mult pentru tine cam cat ar insemna pentru mine. Si many thanks for being there whenever in need. Many times, actually, too many, would say some people. Acum, pe bune, nu cred ca sunt prea multi care sa ma suporte asa cum sunt si sa-mi ingaduie toanele, caderile si revenirile. Ce oferi tu, sa iti fie intors inmiit!

Nice and smooth and soothing: John Mayer - Who Says si Sade - By your side (cel putin saptamana trecuta, era chiar bine-venita).
Si... buni la timpul cuvenit: Arch Enemy - Blood On Your Hands. Oh daaaa, sunt buni!!!

Nu imi place noaptea,
Lorena

"Doesn’t matter if I even go."

Paleta bicromatica. De mai multe culori nu ne-ajung banii. Inca

2009-11-16T13:59:00.004+02:00

"Nehotararea e in floare. In floarea varstei. In floarea varstei de o cincime de secol trecuta.
Dar nu si a ei. Pentru ca de infrunti o situatie incerta, te gandesti ca ea sigur ar gasi o solutie rationala, care, culmea, sa se mai imbine si cu emotionalul, cu o usurinta de parca i-ar tasni fara sa o gandeasca, doar sa o traiasca. De aici si common sense-ul care o caracterizeaza, caci altii ar tergiversa cu anii, dar ea analizeaza, pune in balanta absolut tot, si ia hotararea cea mai buna de fiecare data. Cu capul in nori nu am vazut-o niciodata, ca ei ii place aici pe pamant sa ne mai traga de picioare pe cei la care nu mai functioneaza gravitatia si o iau usurel pe vrej de fasole in sus, sa ajunga cu capul in nori. Si de la vrej mai ramifica ea cateodata propriile-i problemele de la da o forma matriceala, cu o efervescenta direct proportionala cu cea cu care le gaseste solutii altora."

Asa cum ma vede Andreea M.

Partea cu probleme cu forma matriceala, de te ia ameteala pe ce culmi le pot ridica, e cat se poate de adevarata. Din pacate.
Nu-i nimic. Crestem.
La fel si partea cu empatia pentru ceilalti. Si de aici, pentru restul se gasesc intotdeauna sfaturi bune. Ar da bine o dedublare, adica Lorena 1 ii da sfaturi Lorenei 2.
Am citit ca au descoperit cantitati considerabile de apa pe Luna. M-as duce o fuga pana acolo, poate principiul asta al dedublarii e aplicabil cel putin acolo. Ziceti?

Lumina in suflete!
Lorena

Ganduri albe asternute pe o tabla neagra

2009-11-11T21:22:00.003+02:00

Dupa cum expusesem saptamana trecuta, iata ca seria sarbatoritilor continua cu... Andrei! La multi ani, sa ai zile senine si sa fii la fel de vesel precum te-am cunoscut!

Saptamana a inceput cu multe peripetii, in diverse orase, gari, parcuri, institute culturale. In desfasurare se afla Saptamana Filmului Maghiar, eveniment la ale carui filme am reusit sa merg in fiecare seara pana acum, insa maine va fi si ultima. Ca impresie generala, nu ma asteptam sa se prezinte filme asa bune, destul de filosofice pe alocuri, cu multe substraturi dezbatute dupa vizionarea lor. Pentru mine, capul de afis l-a reprezentat, pana acum, pelicula "Nem vagyok a barátod" ("Nu sunt prietenul tau"), productie destul de recenta. Am gasit in fiecare personaj cate o particica din cei cunoscuti, situatii care m-au marcat, negativ, comportamente pe care nu mi le-am putut explica din realitatea mea, le-am identificat si acolo, la fel fara vreo explicatie coerenta, ramanand la gandul ca "pur si simplu, asa e".

Insa, cea mai frumoasa parte nepovestita pana acum a fost vizita la Valenii de Munte, loc pe care l-as numi, cu modestie, "my magic land" (inca nu gasesc o traducere mai potrivita in romana, dar mai lucram).
O experienta inedita, as zice, desi nu e tocmai corect, a fost in dimineata zilei de duminica, la biserica. Pentru prima oara in mult timp, am fost destul de agitata, probabil si din cauza cafelei baute dis de dimineata. Asa am ajuns sa ma plictisesc cumplit la predica lui Andrei (alt Andrei), desi il vedeam pentru prima data si incerca sa vorbeasca cat mai pe intelesul tuturor, tinand locul lui Victor, pastorul locului. Dar, intr-un moment de rugaciune, in care, iar nu eram catusi de putin concentrata, Dumnezeu mi-a dat un bobarnac sa imi aduca aminte de ce ma aflam acolo. Cum s-a intamplat? Pai, destul de simplu: de la un obiect oarecare pe care il aveam la mine, gandul mi-a fugit la o zi in care il mai avusesem cu mine, in trecut, apoi la persoanele cu care eram, apoi la starile pe care le-am avut atunci si, implicit, sentimentele (si de neputinta) care au urmat. In momentul in care partea cea mai importanta din lantul asta de reactii s-a declansat, m-am trezit. Brusc. Si atat mi-a trebuit ca sa imi dau seama: "-Lorena, unde ti-a fost mintea? Ai uitat atat de usor pentru ce esti aici?". "Nu. Nu uiti lucrurile astea prea usor, nici sa vrei. Dar, intr-un moment de ratacire, Cineva mi-a sarit in ajutor, mi-a aratat scopul sau, cel putin, intentia mea."
Evident, am fost de cateva ori zguduita pe parcusul predicii si rugaciunilor, fiind probabil cea mai importanta parte traita. Sa nu uit cu ce ma lupt zi de zi, peste ce vreau sa trec. Nu-i rau.

Ziua a continuat cu un cadou, de fapt mai multe. Cele care inseamna mult, pentru mine, au fost cele doua Biblii. Da, mi-au fost promise si iata ca mi-au fost si inmanate. Bucuria unui asemenea dar, din suflet si cu o misiune anume nu poate fi exprimata. Apoi doua vizite, pe fuga. Si am mancat cozonac de casa :)
In sfarsit, seara a trebuit sa plec spre Ploiesti, unde ai mei ma tot asteptau de ceva timp.

De ce Valenii de Munte, pe scurt, Valeni? De ce biserica de acolo? De ce ei?
Pentru ca acolo problemele mai mari sau mai mici au rezolvare, pacea e la ea acasa, la fel si linistea. Acolo simti ca esti iubit, intr-adevar. Nu condamn pe nimeni ca nu stie sa isi exprime sentimentele, nici n-as putea, eu insami fiind repetenta la capitolul asta. Dar acolo, oamenii de toate varstele, confesiunile, etnii sunt curati. Acolo, iesi in curte sa vezi rasaritul de dupa dealul din fata, ruginiu, chiar daca esti doar in pijamale si papuci. Si tot acolo faci iaurt de casa. Experimentezi fara teama. Acolo bagi gainile seara, la culcus :) (da, cam alergi dupa ele). Acolo te zoresti sa fii gata de plecat la biserica, alaturi de cei dragi, da, bunicul, Ana si David, acolo te saluta toti fara sa te cunoasca, dar mereu cu admiratie si bunavoie. Tot acolo esti binecuvantat si apoi planuiesti vizite de dupa-masa. Acolo soarele si cerul au alta stralucire.
De ce biserica lor? Pai tot asa, pentru ca desi inca nu te cunoaste decat putina lume, mai mult pe tatal tau si pe Ana si David, te privesc cu bucurie, seninatate.
Toate astea insa, pentru cei care stiu sa le simta si sa le aprecieze. Si eu as vrea sa fiu mai recunoscatoare, insa cu timpul, toate se invata.

Pentru cei care m-au invatat sa ii iubesc si sa incerc sa ajut (inteleg) pe ceilalti, indiferent de momentul rasplatei, care posibil sa nu fie acum, ci in momentul pentru care ma pregatesc (incerc). Si care m-au atentionat, totusi, sa nu uit de sufletul meu, am grija si de el.

Destul de offtopic: recomand Cruxfader & Elizabeth - I've seen you si Calvin Harris - Flashback. Nu sunt, nici pe departe ce ascult eu in mod curent, dar mi-au lasat o impresie buna. Prima pentru ca acel Cruxfader e un romanas de-al nostru, cea de-a doua ca are un beat destul de "optimist"...(intelegeti voi).

Well...

2009-11-03T21:20:00.004+02:00

Unu:
Zi de sarbatoare! (prima)
La multi, multi ani, David! Sa ai si de acum inainte lumina in suflet, fii bun si imparte-le-o si celor ce o cauta! Multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, si nu numai (tie si Anei)! Pe bune!

Doi:
Gura mea a(i)urita merita ceva leucoplast. Dupa cum prevesteam, telefonul meu s-a facut 99,9(9)% doua bucati. Cam urat. Si...

Trei:
Prietenul la nevoie se cunoaste! Multumesc, Andreea, ca ai scos repejor un telefon incarcat sa nu ma inverzesc prea tare de ciuda ca al meu e pa :))
"Mai stii zilele ploioase de toamna cand alergi in centrul vechi al orasului, pe langa ruine, ca sa gasesti poate cea mai buna cafea sa-ti incalzeasca sufletul si sa-ti imbogateasca petrecerile alaturi de prieteni?" Exact asta ni s-a intamplat noua astazi. Ne-am fatzait prin centrul asta vechi si nu numai, pana, in finaaaal, am gasit un loc numa' bun de povesti. Chiar merita.

Patru:

Recunosc, m-a impresionant si pe mine. Mai gandeste-te. Via Stefanut.

Cinci:
Pe de-a-ntregul, azi a fost o zi extraordinara. Si mi-am luat si o floare, colorata zdravan :). Inca nu m-am decis cum sa o botez, dar timp este pentru toate.

Currently listening to: Sophie Zelmani - Going Home (azi am descoperit-o)
S-auzim de bine,
Lorena

:-)

2009-11-02T23:51:00.002+02:00

O planeta trece pe langa planeta Pamint si o intreaba:
- Ce mai faci, soro? Nu te-am vazut de milioane de ani!
- Nu prea bine... Stii... mi-au iesit Homo Sapiens...
- Nu te ingrijora, o sa treaca! Am avut si eu!

Via Aura.

2009-11-02T21:42:00.004+02:00

Seara buna,

Va doresc!

Trecand pe alte fasii ale relatarii, m-am hotarat sa imi fac fiecare zi mai senina, daca meteorologic vorbind, toamna nu tine cu mine sau cu altii. Da, vreau sa fac cate ceva pentru mine si nu, nu sunt egoista :)
Pentru maine deja am vorbit ce sa facem, una din chestii ar fi ca vreau sa imi iau o plantutza, una colorata foarte. Apoi, ca purcelusul a devenit cam prea darnic cu rasa umana, niste Upsavit si Echinaceea n-ar strica. Dupa sau inainte, depinde de timp, mergem... chiar, unde? Aaa, da, sa cascam ochii prin magazine? Sau la foto? Sau sa mancam pe undeva? Sau la baut? Corect, asta cu magazinele, am ceva sarbatoriti luna asta, deci n-ar fi rau sa ma orientez ce, cui si ce ii iau cadou. Pentru Mirandoleasca deja m-am gandit, oricum nu poate sa comenteze, intotdeauna am avut inspiratie pentru ea.
Ciudat, cadourile pe luna asta incep chiar cu al meu :)) O fi rau sa te plangi de asta? Chiar, de ce pe majoritatea nascuti in noiembrie ii cheama Andrei/Andreea? Stiu, stiu, pe 30 e Sf. Andrei. Si totusi, si de ziua mea e un Sf. Andrei si nu ma cheama Andreea. Oricum, la mine ar fi lipsit de logica, din moment ce si pe sora-mea o cheama Andreea.
Da, ramasesem la gargara cu o viata mai frumoasa, parca scoasa din spoturile diverselor reclame la hipermarket-uri sau campanii sociale. Pai da, chiar si niste "nori din aia fotogenici" (via Andrei) iti fac o zi shitty mai draguta, cel putin. Si un somn bun, cu draperiile trase. Asta dupa ce toata noaptea te-ai fatait, doar, doar dormi si tu. Nu, in schimb ai trantit suficient de tare telefoane si ce ai mai prins, de ai sculat tot blocul, de colegele din camera n-as sti ce sa zic, cred ca mi-au urat toate cele bune :D Cand sa dormi mai bine, ia ghici, trezirea! Da, stiu, ghinion. Dupa ce s-a dezbatut indelung cazul unei fetite de 5 ani cu faringita, iritabilitate SNC si nu mai stiu ce (ce am putea sa ii dam???), iaca cine vine acasa, presteaza munci de studenta constiincioasa si apoi doarme de uita ca e cazul sa te mai si trezesti, nu de alta, dar n-ai terminat munca studenteasca. Sculat, papat, continuat procesul de studiu amanuntit, evident citind prin foi, nu pe foi, apoi, incepe sesiunea de cautat aparate foto. Cel putin 3 pareri pana acum. Mai asteptam, mai studiem. Mi-am potolit si fixul asta.

Bun, maine stim ce e de facut. Dat test, luat nota mare, pierdut vremea la scoala cu sinteze inutile ale unor substante ce nu se mai folosesc de zeci de ani, ca, deh, minti luminate... Ce e mai rau a trecut deja, daaa, trezirea de dimineata. Vine partea a mai frumoasa, hang out-ul :)
Ma dor degetele de la scris, mai degraba as continua vizionarea filmului de aseara, pentru ca, nu, nu pot vedea un film 2 ore cap-coada. Mi-ar trebui un sedativ pentru asa ceva, la care cred ca o sa apelez, sa evit ochii umflati de maine si telefoane trantite la 3 dimineata. Ca tot veni vorba de telefoane, cred ca imi trebuie si un alt telefon, nu de fitze, ci pur si simplu pentru ca daca va mai culisa mult, s-ar putea multiplica cu 2, un ecran si o tastatura => as cam avea ceva pentru lista de Craciun. Parca vad ca mai mult de niste portocale, o ciocolata si un "Craciun fericit!" nu pupam :))

Trebuie sa fac incheierea. N-o mai fac, nu mai stiu cum.

Minti luminate sa aveti!

Lorena

Fara indoiala... :)

2009-10-31T18:56:00.000+02:00

Sunt cea mai ciudata persoana pe care am cunoscut-o.

Nu stiu ce as putea sa scriu in fisierul asta insa acum cateva minute mi-am dat seama de asta. Si cred ca sunt irecuperabila. Nu mai am nicio sansa sa ma schimb in bine. Mai aseara Andriosha zicea ca toate actiunile mele i se par bune. Oare chiar nimic din ce fac eu nu e nebunesc, aiurea-n tramvai? Asa ajunsesem sa cred si eu ca incerc pe cat posibil sa iau cele mai bune decizii. Da. Asta cred pana dupa ce fac lucrurile. Apoi, incepe sa imi para rau. Si acum, exact ca si personajul Seth Cohen ajungem la ce ma intereseaza pe mine, centrul universului meu egoist. Buba cu relatia cu sexul opus, in speta acum cu... in fine, nu mai conteaza cine... nu cred ca merita pentru niciunul sa rostesc numele. Total intamplator am aflat ieri ca era sfantul cu pricina... Mai tarziu, vorbind cu sis, am ajuns la concluzia ca ar fi bine sa ii spun la multi ani. O da! Ea se gandise sa il sun... Sa fim seriosi :) E un fel de glumita. Bun, atunci da-i un mesaj... Da, asta era si intentia. Dau mesaj. Il primeste. Probabil ca si citeste. Raspunde. Nu. Aici calculele tale astronomice s-au dovedit a fi total eronate! Pac, inc-o pacaleala pe saptamana asta. Auzi... da de ce te asteptai tu sa iti multumeasca in vreun fel?... Mai, fetitza, mai, cam naiva esti de fel, da nici acum sa nu iti fi invatat lectia?... Ntz, ntz, ntz... asta chiar e rusinos pentru un copil asa mare. Dupa ce i-am dat mesajul am simtit ca am facut ce trebuia. Da. Asa ma simteam.

Ei, azi de dimineatza, nu mai era bineeee... Cum? Nu stiu nici eu, poate va dati voi seama. Da, pur si simplu nu mi se mai parea ca I did the right thing. Pentru ca in primul rand nu merita osteneala. Nu merita sa il deranjez.

Bun, si...? Si acum iar ma simt prost ca i-am zis la multi ani! La multi ani, Doamne, si nu mai mult :). Pai, fato, ce sa zic, esti toanta, dusa de-a binelea, daca nici acum nu intelegi ideea clara, principala din aceasta poveste. Punct. Punct. Punct. Ce atatea intrebari la care nu gasesti raspuns. Asta e raspunsul universal ;) Rezolva toate problemele fundamentale sau nu, existentiale sau nu.

Nuuuu, el nu e baiat rau, nuuu. Sa nu crezi asta. Doar ca nu sunteti pe aceleasi lungimi de unda si nici nu are interes sa fie asa. Gata. Am lamurit-o si pe asta, daca inca mai era nevoie.

Acum vreau sa uit, asa cum am uitat si de restul. Pana la urma s-a dus. Macar am vointza, ati zice voi :). Da, stiu ca e cam greu, dar cu putin efort, cred ca se poate, nu? Nu mai continui cu parerea de rau. Ca aveam de gand sa zic ceva cam amar si rautacios, dar, in opinia mea, documentul asta, sa-i zicem, e scris intr-o nota destul de optimista, avand definit optimismul in conceptia mea. Hai punct, fara virgula. Ma duc sa mai vad ce mai fac oamenii cu vieti normale. See you later!

Undeva, o seara de ianuarie.

Cand crezi ca nimeni nu ti-e in spate...

2009-07-01T00:26:00.002+03:00

N-as putea sa imi explic comportamentul de zilele astea. Nu pot. Chiar nu pot. Nici ca m-am purtat urat cu el, desi nu o merita. Putea sa se intample cu ea sau cu el sau... Cred ca meseria care mi s-ar potrivi ar fi bazata pe indepartarea oamenilor de langa mine. Cei dragi, in special.

Nu am fost in cea mai buna forma nici pentru a invata. Nu. Esec. Ma intreb cu cate restante sau mariri ma duc in toamna. Doar nu credeam ca voi avea vara linistita. Liniste... ce e asta? Ce presupune? Aveti cumva o definitie a ei?

Nu.

Trecem mai departe. In cazul in care nu-ti va fi alaturi, sa te inteleaga si sa te sprijine, n-ar trebui sa iti fie nici tie greu sa mergi mai departe. Ar cam fi timpul sa te fi obisnuit deja cu genul asta de oameni. Care sa te lase. Carora, de fapt, nu le-a pasat mai mult de cateva minute de tine. Acum, serios, de ce te-ai gandi ca le-ar pasa? Se pare ca inca nu ti-ai invatat lectia. Haide! Pana si cei mici stiu ca o greseala nu trebuie repetata. Te-ai fript? A doua oara nu mai pune mana pe cana fierbinte. E simplu, la prima vedere.

A trecut cu el. Da, si e bine. Durerea s-a transformat intr-un fel de nu stiu ce, exact. Poate greata, uneori. Iarasi, iti spun, ar fi trebuit sa iti vina usor. Nu merge. Pur si simplu e ceva blocat. Poate un instalator ti-ar fi de folos. Tata se mai pricepe la asta. Da, dar tata nu intelege exact ce fel de instalator mi-ar trebui. Sa caut in alta parte. La un magazin cu... cu ce? Nu stiu. Mergem si mai departe.

Timpul meu se comprima si se dilata. Evident, in ordinea si in momentele care nu ar trebui.

Plangi. Asa, si? Ti se pare ca te ajuta cu ceva? Nu cred.

Ai obosit. Sa te gandesti. Si sa gandesti. Te-ai lipit prea usor de el. De fapt, sa recunoastem, ai incercat sa nu il bagi in seama. Asa este. Nu e vina ta. Ce sa zic, ca de obicei. Nu esti vinovata cu nimic. Nici celalalt. Soarta. Exact, soarta. Pai... la fix. Se apropie ziua ta. Anul trecut ai bocit. Destul de mult, as zice. De ce n-ar fi si anul asta la fel? Eeeei, zi si tu acum... E numai bun tiparul: esti in sesiune, esti nervoasa, ai face orice altceva, pe care nu il faci, nici nu inveti, stai si te gandesti la nimic. Ce se intampla cu energia pe care ti-o canalizezi spre nimic? Cine o preia? Ca de distrus, sigur nu se distruge. Asta o citisem pe la termodinamica. Blestemata materie. Nu mai evita subiectul. Spune, ce faci cu energia aia? Crezi ca iese in strada, pe Dambovita? Si o preiau motociclistii, in viteza lor? Asta crezi tu? Nu stiu ce sa iti spun, daca ai dreptate sau nu. Poate ai, poate nu. Tu ce crezi? Dar tu? Si tu? Chiar nimeni nu stie?

Ei, asta e buna. Acum te-ai gasit sa iti pui intrebari existentiale. Intreaba-te, mai bine, cate tipuri de electrozi sunt? Sau extractia, cu ea cum stai?

Personal, in ceea ce ma priveste... cam prost. Zau. Adica, extrag ce e mai rau, inutil.

Iti recomand sa dormi. Asta am facut acum cateva ore, pentru cateva ore.

Nu-i nimic, mai bine dormi, decat sa incerci sa iti dai seama ce nu merge. Pierzi vremea aiurea.

teo dor: este o regula
teo dor: sa ii ataci pe cei care iti vor binele
teo dor: pt ca sunt singurii care iti sunt alturi si stau cu garda jos langa tine
teo dor: pe ei ii poti rani cel mai usor
teo dor: dar daca sunt buni prieteni ei inteleg starile astea
teo dor: si continua sa iti fie alturi
teo dor: important e ca tu sa constientizezi situatia si sa cauti sao indrepti
teo dor: hai la vise
teo dor: maine va fi soare si pe strada ta

Multumesc, Teodor! Si Andreea.

Probabil, iulie, ba nu, era iunie, de fapt...
Currently listening to: John Mayer - Covered In Rain (Any Given Thursday) - baiatul asta e fantastic, nu mai stie de el cand e cu ghitara in maini :)

Intro

2009-03-03T20:59:00.000+02:00

Bun. Sa incep. Brusc.
Cu ce?
Poate ar trebui sa ma prezint, insa, pana la urma, ce conteaza cine sunt? Sau ar trebui sa spun ce imi place si ce nu, la cine, cand, cum. Da, cred ca asta o sa fac din start. Sa se minuneze lumea ce idei fixe si ciudate am; asa ca...
Imi plac(e):

sa fac poze, asta mai nou
pletosii, da, pletosii, cititi bine
lalele, brandusele
prietenii mei, putini dar buni
sa fac lucrurile ca la carte, ceea ce imi aduce de multe ori diverse caracterizari
sa stiu tot ce se intampla cu cei pe care ii apreciez
sa detin controlul, da, sunt control-freak, cum bine mi-a zis Irina
sa frec menta pe Internet, din pacate
sa invat (!), a nu se generaliza
sa locuiesc singura, desi uneori simt ca se darama peretii peste mine
sa fiu ironica, sarcastica s.a.m.d.
sa ii umilesc pe cate unii, iarasi, uneori
sa ascult Children of Bodom cat se poate de tare, asta ca sa le tai avantul vecinelor de deasupra in auditia lor culta (Benone Sinulescu, Dragostea din tei)
ceasurile
sa primesc si sa ofer flori
muntele

De ajuns, pentru deocamdata. Evident ca va urma si Nu imi plac(e).

Numa' bine!