Ce zi astazi...
Am inceput-o devreme de tot, 6 si un pic... M-am straduit sa mai dorm pana la 8.15 cand era ora oficiala de trezire. Nicio sansa. In fine, m-am trezit pe bune, m-am pregatit pentru excursia cu orasul.ro. Excursie lungaaaa, prafoasa, dar haioasa, luata per total... Nu despre excursie e vorba acum, e vorba ca am iesit apoi cu sora-mea, asa ca fetele :)
Asa ca, asa prafuita toata cum eram si obosita, ne-am dat intalnire in Romana, la metrou. Nu tin minte sa ne fi intalnit acolo pana acum, de cand suntem in Bucuresti. Am mers si am mancat impreuna, ne-am holbat la carti prin librarie, ne-am luat bilete la film si, cum e normal, am mai ras de unul-altul, ca intre surori :))
A fost fun, sa pierdem vremea in oras, ciudat fiind ca n-am mai facut asta impreuna de ani buni, cred... Ma gandesc ca ar trebui sa redescopar bucuriile mai mici decat sa astept sa se intample o minune globala care sa ma scape de belele de zi cu zi. Stiu, suna a cliseu, dar cam asa vine treaba, daca stai sa iei la bani marunti treaba. Si, asa cum Florina mi-a zis, eu stau prea mult sa analizez lucrurile :)) Prea rationala. Altii spun ca sunt prea ingaduitoare. Unde e adevarul? Cum sunt, de fapt? Habar n-am. Nu stiu. Nici nu cred ca are sens sa il caut, in definitiv nu voi reusi niciodata sa multumesc pe toata lumea si asta atrage dupa sine dezamagire, nefericire si alti termeni de genul. Poate ca ar trebui sa ma ghidez dupa ideea ca nu voi sti niciodata cum e ceva ce ma intereseaza daca nu incerc, ca sa nu am apoi regrete. E si asta un punct de vedere. Ar trebui sa fiu mai indrazneata, ar trebui sa... pfff, any other suggestions? I'm open to read them, not necessarily to apply them.
In rest... Se vede ca a venit primavara pe bune, fiindca alergia mea la polen e in floare, fatza ma mananca ceva de groaza, plus roseatza :) Nu-i problema.
Gimnastica de azi a fost din belsug, nu gluma.
Cred ca avem nevoie de mai multe iesiri de genul asta; eu as prefera in afara Bucurestiului, pentru 2 zile, sa nu ne grabim.
Intotdeauna e loc de mai bine.
Lorena
sâmbătă, 20 martie 2010
vineri, 12 martie 2010
sâmbătă, 6 martie 2010
marți, 16 februarie 2010
sâmbătă, 6 februarie 2010
Imbujorare mare
Asta seara, microbuzul de Ploiesti. Dinspre Valeni. Ma urc si gasesc ultimul loc, la geam, no, ca e bine si asa, decat spanzurata pe culoar. Fata de langa mine coboara in 5 minute. Se urca doi baeti. Da, baeti, am scris ok. Unul s-a asezat langa mine, altul mai in spate. Eu oricum aveam castile in urechi si ma mai fataiam pe net de plictiseala. Intre timp, mai aud niste cuvinte de genul: "-Are mp3. -Ce ma? -Em pe trei!". Cred ca vorbeau de iPod-ul din mana mea. Cred. Mai schimba niste replici baetzii nostri, pana ce se linistesc apele. Eu imi vedeam in continuare de ale mele dispozitive, doua la numar. Baiatul de langa mine - liniste. Hmm, mai bine ca s-au potolit, nu interesa pe nimeni cu cine si unde se intalnesc ei in seara asta.
La un moment dat, simt ca ceva se indreapta spre mine. Poate n-o avea loc individu' pe scaun, desi ma indoiesc. Mai trec cateva minute si cometa se indreapta si mai aprig spre mine... Mmm, dubios. Ma uit, baeatu' ce facea: dormea. Pana aici, nimic anormal. Unde dormea? Fix pe mine, pe umarul meu. Haigt! M-a umflat un ras de am zis ca nu e adevarat. Nu mai puteam sa ma misc deloc, printzu' se impingea si mai mult in culcus. Ba, baete, ba, da' chiar esti... penal :)) Am vrut sa scriu un mesaj, mnu, nu am putut, celalalt telefon era in buzunarul de pe partea cu el. Am inceput sa scriu pe internet. Pana la Ploiesti am reusit cu greu sa nu izbucnesc in ras :)) Ala nu se misca nici macar la zdruncinaturi serioase. Nimic.
Ajungem la destinatie. Tovarasu' din spate se ridica. Ala tot nu se trezeste in forfota aia din masina. "Ba, tampitule, ce faci, ma, dormi pe fata asta?" Ala, buimac: "Aaaaa.... pai... da... :D Multumesc mult, pa pa!" =)) Cum era sa ma supar pe el, ca nu mi-a dat cu ranga in cap... doar a dormit mai mult de juma' de drum pe mine. Ningún problema! Bine, acum inteleg, sa se holbeze in mailurile tale, sa asculte ce asculti tu in casti, dar sa doarma pe umarul tau in masina... Cred ca e lesne de inteles ca nu am stiut, nu stiu si nici nu voi sti vreodata cine a fost. Doar ca era un pustan de vreo 20 de ani, genul clabar. Nu ma intereseaza. Dar nu se uita prea curand una din asta :))
Later edit: n-am indraznit sa il trezesc pe baiat, era prea haios, plus ca nu mi-a facut nimic, pana la urma. Am zis sa fiu o draguta. Nu ca n-as fi :)
In rest, sunt in sesiune. Dupa ce am dat cu bata in balta la primul examen (nu, nu l-am picat)... nu gasesc nicio motivatie sa invat la celelalte... Stiu ca, de obicei, lumea cand e in sesiune, trage tare, tata, nu se joaca, chiar daca au frecat menta in restul anului. La mine... nimic si doar sufletu'. N-am idee ce o sa fie, dar un lucru e sigur: ar fi cazul sa imi revin, pana nu e asa de tarziu.
Seara buna sa aveti!
La un moment dat, simt ca ceva se indreapta spre mine. Poate n-o avea loc individu' pe scaun, desi ma indoiesc. Mai trec cateva minute si cometa se indreapta si mai aprig spre mine... Mmm, dubios. Ma uit, baeatu' ce facea: dormea. Pana aici, nimic anormal. Unde dormea? Fix pe mine, pe umarul meu. Haigt! M-a umflat un ras de am zis ca nu e adevarat. Nu mai puteam sa ma misc deloc, printzu' se impingea si mai mult in culcus. Ba, baete, ba, da' chiar esti... penal :)) Am vrut sa scriu un mesaj, mnu, nu am putut, celalalt telefon era in buzunarul de pe partea cu el. Am inceput sa scriu pe internet. Pana la Ploiesti am reusit cu greu sa nu izbucnesc in ras :)) Ala nu se misca nici macar la zdruncinaturi serioase. Nimic.
Ajungem la destinatie. Tovarasu' din spate se ridica. Ala tot nu se trezeste in forfota aia din masina. "Ba, tampitule, ce faci, ma, dormi pe fata asta?" Ala, buimac: "Aaaaa.... pai... da... :D Multumesc mult, pa pa!" =)) Cum era sa ma supar pe el, ca nu mi-a dat cu ranga in cap... doar a dormit mai mult de juma' de drum pe mine. Ningún problema! Bine, acum inteleg, sa se holbeze in mailurile tale, sa asculte ce asculti tu in casti, dar sa doarma pe umarul tau in masina... Cred ca e lesne de inteles ca nu am stiut, nu stiu si nici nu voi sti vreodata cine a fost. Doar ca era un pustan de vreo 20 de ani, genul clabar. Nu ma intereseaza. Dar nu se uita prea curand una din asta :))
Later edit: n-am indraznit sa il trezesc pe baiat, era prea haios, plus ca nu mi-a facut nimic, pana la urma. Am zis sa fiu o draguta. Nu ca n-as fi :)
In rest, sunt in sesiune. Dupa ce am dat cu bata in balta la primul examen (nu, nu l-am picat)... nu gasesc nicio motivatie sa invat la celelalte... Stiu ca, de obicei, lumea cand e in sesiune, trage tare, tata, nu se joaca, chiar daca au frecat menta in restul anului. La mine... nimic si doar sufletu'. N-am idee ce o sa fie, dar un lucru e sigur: ar fi cazul sa imi revin, pana nu e asa de tarziu.
Seara buna sa aveti!
duminică, 31 ianuarie 2010
Te uită cum ninge...
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
(George Bacovia - Decembre)
marți, 26 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)