Stagiunea estivala numarul 22

Ma voi naste in iulie, in fiecare an, pe 4. Da, ar fi fost banal sa spun ca m-am nascut, pentru ca, practic, in fiecare an ma nasc mereu. De ce? Uite, pentru ca de fiecare data am alte sperante in ziua asta, imi doresc in anul urmator altceva mereu, si totusi cam aceleasi lucruri, insa in alte decoruri si cu alte personaje (mai mult sau mai putin). Adica vreau sa joc intr-o alta piesa de teatru, in alta stagiune. Si imi doresc de data asta sa fie cu actori mai mari si mai apreciati decat cei din anul precedent. Cu cei buni voi pastra legatura, pe cei oportunisti ii voi trimite la recalificare, probabil si-au gresit vocatia. Mai mult ca sigur ca voi invata si de la unii si de la altii cate ceva. Apoi, voi uita de cativa. Sau pur si simplu, ma voi pierde de ei. Nu e neaparat rau.
Asadar, sperantele echivaleaza cu (re)nasterea. Cred ca imi puteti da dreptate: la fiecare inceput sperati la lucruri frumoase, nu? Cam asa e cand, de exemplu, se naste un copil, te gandesti la ce viata va avea, te gandesti sa aiba parte de una frumoasa, normal, nu speri la neajunsuri materiale sau sufletesti (de multe ori, aici e cheia).
Intrebati-i pe ai vostri cum era ziua cand v-ati nascut voi? Eu una nu mai tin minte (:, dar cel mai bine ar fi sa intreb pe cei care erau prin preajma (mama, sis, tata…). Cred ca la mine era o zi cu calda, cu soare. Ma bucur ca m-am nascut atunci si nu in alta zi, ziua mea este perfecta. Ma intreb daca ziua, de fapt luna (anotimpul) in care ai aparut in piesa are vreo legatura cu tot ce esti tu, cu firea ta. Imi pare bine ca nu m-am nascut iarna, nu stiu de ce. Asta nu inseamna ca nu ma bucur pentru prietenii mei nascuti iarna, dar pur si simplu imi place data asta, pusa in iulie, la inceput. In plus, o natiune intreaga sarbatoreste in aceeasi zi cu mine :)).
In cea de-a 22-a stagiune ce va incepe, mi-as dori… de fapt nici nu stiu ce sa imi doresc mai intai. Vreau ceva bun (nu tort, poate o inghetata da). Vreau certitudinea ca poate fi mai bine. Nu vreau o stagiune fara probleme (suna ciudat,nu?), nu se poate fara, vreau doar sa fiu curajoasa sa le infrunt cu bine, iar apoi sa imi spun: “Grozav, Lorena, te-ai descurcat de minune!”. Si asta o sa si caut. Vreau multa putere de munca si vreau sa am timpul ocupat cu lucruri sa imi faca placere. Si mai vreau sa mai incerc si un alt hobby, vreau regizori buni, scenografi la fel, vreau o echipa de profesionisti, iar spectatorii ce se vor perinda prin salile de spectacol in care vom juca sa fie critici, dar constructivi. In piesa asta, nu doar publicul decide. Mai e un regizor, mare de tot.
Ca incheiere, mi-am dat seama ca habar n-am ce sa scriu, poate ca inca nu e nimic de incheiat, piesa merge mai departe, cu un nou act!
N-am sa inchei nimic.

PS.: Numele de "iulie" vine de la Iulius Caesar, care s-a nascut in aceasta luna. (abia ce am aflat)