marți, 6 septembrie 2011

Reactii


Se gandeste.


Se construieste.


Si se mai gandeste o data.

marți, 14 iunie 2011

Primul meu vernisaj foto

Excursia in Istanbul, pentru mine, a fost cu siguranta cea mai deosebita din cele la care am participat alaturi de cei din asociatie, probabil ca si de asta vernisajul inseamna mult pentru mine. Asa ca va astept sa treceti pragul pubului Londophone sa va bucurati si voi de ceea ce am simtit eu la momentul excursiei.



"Bucurestiul meu drag" va invita intr-o incursiune in Istanbul printr-o expozitie de fotografie. Fotografiile au fost facute in mai 2009 in excursia organizata de asociatie. Chiar daca este un oras total deosebit de Bucuresti ne-am simtit ca acasa.

Va asteptam in perioada 15 iunie - 15 iulie la Londophone Pub sa va delectati cu fotografii din Istanbul.

Vernisajul expozitiei este miercuri, 15 iunie 2011, ora 19 la Londophone Pub, str. Zalomit nr. 2 http://londophone.ro/

Expun:
Alexandru Dinu-Serban
Andrei Birsan
Andrei Vocurek
Andreia Birsan
Antonio Gherdan
Costina Gherasim
Cristian Baluta
Cristian Ivan
Cristina Spirescu
Daniel Vrabioiu
Gabriela Mihaila
Livia Vintila
Lorena Drajneanu
Mihaela Birsan
Mihaela Motaianu
Raluca Otopeanu
Razvan Sabau
Serban Vornicu
Teodor Nicolescu
Viorel Ion


Fotografiile sunt minunat tiparite de AME design (iti multumim Marcel).

AME design este lider de piata de necontestat în ceea ce priveste calitatea imprimarii de mari dimensiuni si mari rezolutii având drept caracteristici lipsa totala a dungilor de imprimare, densitati foarte mari de culoare, gama de culori RGB, lipsa totala a punctului de raster deoarece utilizeaza tehnologia traditionala de printare fotografica DURST LAMBDA (expunere si developare), pe urmatoarele materiale: hârtie mata, lucioasa, metalica si film (duratrans) pentru casete luminoase. Site: www.amedesign.ro


Londophone Pub e loc numai bun de vizitat dupa serviciu. "Un local pe lampi, un loc in care filmele se povestesc".

Situat langa Parcul Cismigiu, vis-a-vis de McDonalds, la demisolul fostului magazin Steaua, Londophone Pub este intim, cu preturi decente. Un pub cu mult lemn si caramida. Londophone se recomanda ca un local mod (http://en.wikipedia.org/wiki/Mod_(subculture)). Daca ati vayut Quadrophenia, stiti despre ce este vorba.

Se asculta: The Who, The Stampletons, The Yardbirds, Klaxons, The MOOoD, LESEB, The Amsterdams, Snails, Kumm, The Hives, The Troggs, Herman's Hermits, The Lambrettas, Led Zeppelin, Pink Floyd, The Beatles, Joy Division, Sandie Shaw, The Zombies, The Kinks, Dead Weather, Caro Emerald, The Smiths, The Vines, Nirvana, Radiohead, The White Stripes, The Clash, The Jam, Sex Pistols, Franz Ferdinand, Of Montreal, The Cribs, Arctic Monekys, Black Olives, Robin and the Backstabbers, Dave Brubeck, Miles Davis, Dinah Washington, Count Basie, Chet Baker, Julie London, Koop, Yann Tiersen, Coma, Pink Martini, Animal Collective...

"La noi, mai degraba, se vine in zilele saptamanii si duminica, decat in week-end. Probabil, pentru ca e un acasa, care nu e acasa."

vineri, 4 martie 2011



Bucuresti, martie 2010.

marți, 26 octombrie 2010

vineri, 17 septembrie 2010

Nimic, nimic?

"Vreau sa plec din tara, ca sa nu mai iau spaga."
Este declaratia unui medic roman. Si poate a multor altora.

Sistemul (ca tot e la moda cuvantul) de sanatate romanesc mai are putin si face POC!, cu ajutorul si toata priceperea domnului Boc, dar nu numai a lui. Sanatatea, educatia, ambele sunt troznite grav. Ma gandesc la ramurile astea pentru ca in ele sunt direct implicata. Ma gandesc acum ca pentru faptul ca apropiatii mei si eu am beneficiat de ingrijiri medicale corespunzatoare fara sa dam spaga, suntem binecuvantati, asa se zice, mai nou. Nu ca ar fi fost ceva normal, nu. Alti cunoscuti au fost nevoiti sa dea si spaga, ca, na, ne-a spus-o si domnul Basescu, asta-i viata.
Pana la urma, de judecat nu prea ai dreptul, daca nu cunosti. Medicii pleaca. Oare cat de mare sa fie umilinta sa ajungi sa iei spaga pentru ca drepturile banesti care ti se cuvin si pe care, zic eu, le-ai muncit ani de zile, studiind si tocindu-ti creierii in scopuri nobile, nu-ti ajung pentru o viata la limita decentei? Banuiesc ca destul de mare.
Pe de alta parte, daca toti cei capabili de schimbare pleaca, ce se va intampla? Cum sa se produca ea, daca nu are cine sa o faca?
Am prieteni care vor s-o taie din tara. Altii sunt de mult dusi.
Despre ciorditorii din fruntea tarii and co. s-a scris si am o presimtire ca nu se termina prea curand. Dar daca, in naivitatea mea, am aduce conducatori straini, ca acum o suta si ceva de ani? Daca nimeni de aici nu vrea si nu e in stare sa faca CEVA, de ce nu cerem ajutor de afara? Nu stiu. Nu inteleg. La fel cum nu inteleg cum, desi toata lumea spunea acum ceva timp ca nu-l mai voteaza pe Basescu, ca printr-o minune cereasca, tot el a iesit. Surpriza, nu-i asa?
Ma uitam azi la stiri si mi-am dat seama ca situatia e mult mai grava decat mi-am imaginat eu sau decat am vrut sa imi imaginez. Ma mai uit si la impertinenta afisata de cei sus-pusi. Impertintenta, nesimtire, culmea tupeului, numiti-o cum vreti. E ca intr-un film prost.
Sunt curioasa daca in 22 septembrie or sa se puna toti sindicalistii de acord sa iasa in strada, pentru ca, se pare, asta e ultima solutie ramasa. Mai e putin si vom vedea.
Chiar nu se mai poate face nimic? Nimic, nimic?

Pentru ca stiu ca unii nu sunt convinsi ca Base & friends sunt praf si pulbere la capitolul "Sa fie un trai decent, da' pentru toti", iaca si un filmulet pentru lamuriri suplimentare.

Numa' bine!