sâmbătă, 6 februarie 2010

Imbujorare mare

Asta seara, microbuzul de Ploiesti. Dinspre Valeni. Ma urc si gasesc ultimul loc, la geam, no, ca e bine si asa, decat spanzurata pe culoar. Fata de langa mine coboara in 5 minute. Se urca doi baeti. Da, baeti, am scris ok. Unul s-a asezat langa mine, altul mai in spate. Eu oricum aveam castile in urechi si ma mai fataiam pe net de plictiseala. Intre timp, mai aud niste cuvinte de genul: "-Are mp3. -Ce ma? -Em pe trei!". Cred ca vorbeau de iPod-ul din mana mea. Cred. Mai schimba niste replici baetzii nostri, pana ce se linistesc apele. Eu imi vedeam in continuare de ale mele dispozitive, doua la numar. Baiatul de langa mine - liniste. Hmm, mai bine ca s-au potolit, nu interesa pe nimeni cu cine si unde se intalnesc ei in seara asta.
La un moment dat, simt ca ceva se indreapta spre mine. Poate n-o avea loc individu' pe scaun, desi ma indoiesc. Mai trec cateva minute si cometa se indreapta si mai aprig spre mine... Mmm, dubios. Ma uit, baeatu' ce facea: dormea. Pana aici, nimic anormal. Unde dormea? Fix pe mine, pe umarul meu. Haigt! M-a umflat un ras de am zis ca nu e adevarat. Nu mai puteam sa ma misc deloc, printzu' se impingea si mai mult in culcus. Ba, baete, ba, da' chiar esti... penal :)) Am vrut sa scriu un mesaj, mnu, nu am putut, celalalt telefon era in buzunarul de pe partea cu el. Am inceput sa scriu pe internet. Pana la Ploiesti am reusit cu greu sa nu izbucnesc in ras :)) Ala nu se misca nici macar la zdruncinaturi serioase. Nimic.
Ajungem la destinatie. Tovarasu' din spate se ridica. Ala tot nu se trezeste in forfota aia din masina. "Ba, tampitule, ce faci, ma, dormi pe fata asta?" Ala, buimac: "Aaaaa.... pai... da... :D Multumesc mult, pa pa!" =)) Cum era sa ma supar pe el, ca nu mi-a dat cu ranga in cap... doar a dormit mai mult de juma' de drum pe mine. Ningún problema! Bine, acum inteleg, sa se holbeze in mailurile tale, sa asculte ce asculti tu in casti, dar sa doarma pe umarul tau in masina... Cred ca e lesne de inteles ca nu am stiut, nu stiu si nici nu voi sti vreodata cine a fost. Doar ca era un pustan de vreo 20 de ani, genul clabar. Nu ma intereseaza. Dar nu se uita prea curand una din asta :))
Later edit: n-am indraznit sa il trezesc pe baiat, era prea haios, plus ca nu mi-a facut nimic, pana la urma. Am zis sa fiu o draguta. Nu ca n-as fi :)



In rest, sunt in sesiune. Dupa ce am dat cu bata in balta la primul examen (nu, nu l-am picat)... nu gasesc nicio motivatie sa invat la celelalte... Stiu ca, de obicei, lumea cand e in sesiune, trage tare, tata, nu se joaca, chiar daca au frecat menta in restul anului. La mine... nimic si doar sufletu'. N-am idee ce o sa fie, dar un lucru e sigur: ar fi cazul sa imi revin, pana nu e asa de tarziu.

Seara buna sa aveti!

9 comentarii:

  1. Mult succes cu sesiunea!
    Tot la fel am patit si eu cu un copilas, dar pe mine chiar m-a umflat rasul bine, impreuna cu ceilalti oameni de pe banchete. La mine era fain ca incerca sa isi tina echilibrul, dupa care pica pe umarul meu. Se trezea, revenea la verticala, apoi iar... Tot asa, pana la destinatie ;))

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa nu mai ai mustrari de constiinta din cauza examenului,priveste doar inainte!Toti suntem plictisiti si nu avem chef de invatat:)Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc mult, Dana, pentru incurajari :) Sper sa fie bine, pana la urma...

    RăspundețiȘtergere
  4. Thank you Lorena for stopping by and comenting in One Photograph a Day. You have nice images here as well.

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) misto faza.Io` as fi povestit mai piperat oleac` :))

    RăspundețiȘtergere