Culori, oameni de multe culori. Pana aici nimic deranjant. Un pic ciudat, dar fara sa deranjeze.
Multi arabi, africani, hispanici si ei cativa. Cu primii dintre ei am cea mai mare problema si anume ca sunt extrem de agasanti. A se traduce cu "libidinosi". Ce cuvant libidinos.
Ultima intamplare (din cele cateva pe care le am la activ, aproape zilnic) m-a infuriat si nu pentru faptul in sine, ci pentru ideea tot mai prezenta ca sentimentul de securitate (si ea, cat de cat relativa) incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult. Oare cum e ca intr-un muzeu de stiinte naturale & co., plin de copii, sa te trezesti deodata urmarita la fiecare pas de un individ de origine araba? Raspuns: agasant si nu numai. Daca intr-un muzeu se intampla asta, ma gandesc ca pe strada e floare la ureche. Vorbim de un muzeu al Parisului, intr-o zona linistita, nu in nord unde e cunoscut prea bine faptul ca e mai sigur sa NU te duci pe acolo.
Parisul nu e nici pe departe povestea cu care am fost obisnuiti. La metrou miroase poate mai urat decat in Bucuresti (va imaginati a ce...), francezii sunt niste rasisti de clasa I (fara generalizare). E un oras frumos, prin arhitectura, istorie si ce mai ofera in domeniul culturii, nu si prin oameni. Nu trece zi in care sa nu vad in metrou sau in locurile aglomerate tigani romani pusi pe cersit sau... de ce nu, si altceva?
Singur in Paris e... cel putin interesant. Dupa experienta de azi, am plecat acasa, mi se taiase pofta de orice muzeu. Speriata, sun pe Andrei, vorbesc si cu Andreea M., ce faci in cazuri din astea? Recunosc, era prima data cand mi se intampla o faza asa aiurea si na, noroc cu telefonia mobila, ca altfel... probabil ca apelam la un gardian, in caz de forta majora. Oricum, dupa umila mea parere, parca as zice ca n-ar trebui sa se intample chestii ca asta. Totusi, o fi el Paris, dar e de doi bani la faze ca astea. Mai am putin si plec de aici in alta zona, mult mai linistita, a Frantei, sper ca acolo sa nu mai dau de nesimtiti ca astia. Ce bine!
Cu riscul de a parea rasista si speriata de bombe, incerc sa mai diger si putinul timp pe care il mai am de petrecut in Parisul demitizat. Vorba aia... oras frumos, pacat ca e locuit...
imi pare rau ca ti s-a intamplat asa ceva, am fost si eu de 2 ori singura la paris si am stat destul, am umblat si la ore tarzii, dar nu am avut experiente negative... trebuia sa apelezi imediat la o persoana oficiala din muzeu, daca nu puteai scapa de el... am patit ceva asemanator cu un betiv matinal in metroul din buc., m-am dus la nenea de la scorseze si am stat langa el si asa s-a facut si el util :)
RăspundețiȘtergere