sâmbătă, 31 octombrie 2009

Fara indoiala... :)

Sunt cea mai ciudata persoana pe care am cunoscut-o.

Nu stiu ce as putea sa scriu in fisierul asta insa acum cateva minute mi-am dat seama de asta. Si cred ca sunt irecuperabila. Nu mai am nicio sansa sa ma schimb in bine. Mai aseara Andriosha zicea ca toate actiunile mele i se par bune. Oare chiar nimic din ce fac eu nu e nebunesc, aiurea-n tramvai? Asa ajunsesem sa cred si eu ca incerc pe cat posibil sa iau cele mai bune decizii. Da. Asta cred pana dupa ce fac lucrurile. Apoi, incepe sa imi para rau. Si acum, exact ca si personajul Seth Cohen ajungem la ce ma intereseaza pe mine, centrul universului meu egoist. Buba cu relatia cu sexul opus, in speta acum cu... in fine, nu mai conteaza cine... nu cred ca merita pentru niciunul sa rostesc numele. Total intamplator am aflat ieri ca era sfantul cu pricina... Mai tarziu, vorbind cu sis, am ajuns la concluzia ca ar fi bine sa ii spun la multi ani. O da! Ea se gandise sa il sun... Sa fim seriosi :) E un fel de glumita. Bun, atunci da-i un mesaj... Da, asta era si intentia. Dau mesaj. Il primeste. Probabil ca si citeste. Raspunde. Nu. Aici calculele tale astronomice s-au dovedit a fi total eronate! Pac, inc-o pacaleala pe saptamana asta. Auzi... da de ce te asteptai tu sa iti multumeasca in vreun fel?... Mai, fetitza, mai, cam naiva esti de fel, da nici acum sa nu iti fi invatat lectia?... Ntz, ntz, ntz... asta chiar e rusinos pentru un copil asa mare. Dupa ce i-am dat mesajul am simtit ca am facut ce trebuia. Da. Asa ma simteam.

Ei, azi de dimineatza, nu mai era bineeee... Cum? Nu stiu nici eu, poate va dati voi seama. Da, pur si simplu nu mi se mai parea ca I did the right thing. Pentru ca in primul rand nu merita osteneala. Nu merita sa il deranjez.

Bun, si...? Si acum iar ma simt prost ca i-am zis la multi ani! La multi ani, Doamne, si nu mai mult :). Pai, fato, ce sa zic, esti toanta, dusa de-a binelea, daca nici acum nu intelegi ideea clara, principala din aceasta poveste. Punct. Punct. Punct. Ce atatea intrebari la care nu gasesti raspuns. Asta e raspunsul universal ;) Rezolva toate problemele fundamentale sau nu, existentiale sau nu.

Nuuuu, el nu e baiat rau, nuuu. Sa nu crezi asta. Doar ca nu sunteti pe aceleasi lungimi de unda si nici nu are interes sa fie asa. Gata. Am lamurit-o si pe asta, daca inca mai era nevoie.

Acum vreau sa uit, asa cum am uitat si de restul. Pana la urma s-a dus. Macar am vointza, ati zice voi :). Da, stiu ca e cam greu, dar cu putin efort, cred ca se poate, nu? Nu mai continui cu parerea de rau. Ca aveam de gand sa zic ceva cam amar si rautacios, dar, in opinia mea, documentul asta, sa-i zicem, e scris intr-o nota destul de optimista, avand definit optimismul in conceptia mea. Hai punct, fara virgula. Ma duc sa mai vad ce mai fac oamenii cu vieti normale. See you later!



Undeva, o seara de ianuarie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu